25 Martie – Buna Vestire. Tradiții și obiceiuri. Rugăciune

 

Întreaga lume creştină întâmpină cu bucurie la 25 martie marele praznic al Bunei Vestiri.
Sărbătoare cu dată fixă, numită şi Blagoveştenie, este prăznuită de creştin ortodocşi, dar şi de cei romano-catolici şi greco-catolici.
Ne aduce aminte de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare Maria că-L va naşte pe Fiul Lui Dumnezeu după cum ne spune Sfânta Scriptură, prin Evanghelia Sfântului Apostol Luca: “Intrând îngerul la dânsa, i-a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!» Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: «Ce fel de închinare poate fi aceasta?…»”.

Sărbătoarea Blagovestenie, situată în imediata apropiere a echinocțiului de primăvară, când încep să vină primele păsări călătoare, este cunoscută și sub denumirea de Ziua cucului.

Blagovestenia oferea oamenilor prilejul pentru prognozarea timpului calendaristic, pentru practicarea unor ritualuri de îndepărtare a forțelor malefice, de divinație și de prognozare a duratei vieții.

Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând și fără de bani asupra ta. Pentru a întâmpina sosirea cucului, oamenii se pregăteau, din timp, cu bani. În momentul în care auzeau cucul cântând, ei aruncau banii în direcția din care se auzea cântecul și rosteau versuri pe un ton interogativ, numărând glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare „glas” corespunde unui an de viață. Dacă pasărea îi cânta cuiva din față, era semn îmbucurător, semn că toată vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.

Se urmărea cu multă atenție locul unde cânta prima dată cucul iar creanga pe care a stat el se tăia și se punea în lăutoarea fetelor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi așa cum cucul era îndrăgit de către toți oamenii. În unele sate se obișnuia să se vâneze cucul de Blagoveștenie, capul acestuia fiind conservat în sare pentru ca mai apoi să fie purtat de fete în sân, la hore. Tinerele credeau că vor fi invitate, astfel, des la joc și repetau mereu în gând: „Cum nu stă cucul în loc, /Așa să nu stau eu în joc”.

În această zi se scoteau și stupii de la iernat. Aceștia erau trecuți pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau și se stropeau cu agheasmă pentru a fi încărcați de fertilitate și de fecunditate și pentru a fi apărați de luarea manei.

De Blagovestenie nu se puneau cloștile pe ouă, obicei păstrat și astăzi, se opreau morile de apă iar oamenii nu aveau voie să se certe. Femeile aprindeau focuri în fața casei, punând alături de foc o cofiță cu apă pentru ca îngerii păzitori să vină să se încălzească și să-și potolească setea.

Ziua de Blagovestenie era și un important moment pentru prognozarea vremii, pentru eșalonarea muncilor agricole de primăvară. Și tot acum ciobanii se urcau pe stogurile de fân și amenințau iarna cu topoarele, crezând că în felul acesta primăvara va sosi mai repede.

Importanța sărbătorii este marcată și de sacrificiul peștelui care se consuma ritual, indiferent dacă ziua era de post sau de dulce.

Riturile săvârșite în această zi se mai întâlnesc în unele sate izolate din zona montană, unde oamenii continuă să considere că în acest mod natura este readusă la viață, se intra din plin în sezonul lucrărilor agricole de primăvară și se pregătește noul an pastoral.

„O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, tu ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii. Și ești mai cinstită decât toa­tă făptura. Ești mirarea cea mare a în­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a arhanghelilor. Ești întă­rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor.

Ești înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor. Ești în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor. Ești îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți. Tu ești liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți.

RUGĂCIUNE:

O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, tu ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii. Și ești mai cinstită decât toa­tă făptura. Ești mirarea cea mare a în­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a arhanghelilor. Ești întă­rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor.

Ești înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor. Ești în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor. Ești îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți. Tu ești liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți

Preasfântă Născătoare, roagă-te pentru noi!

Tu ești nădejde celor fără de nădejde, ajută­toare celor lipsiți. Celor săraci bo­găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie. Le ești ce­lor păcătoși mântuire către Dum­­ne­zeu, tuturor creștinilor ocrotire tare, a­ju­tătoare nebiruită și folo­sitoare. Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut. Aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră.

O, preamilostivă împărăteasa a Luminii ce­lei înțelegă­toare și preamărită, tu ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu. Cel ce dă viață tuturor. Ești slăvită de cele cerești, minte înge­rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții. Ești împărăteasa împăraților, Stăpâna tu­turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa­lat al Preasfân­tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce­resc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului.

Tu ești odihna Dumne­zeului celui viu, zămislirea negrăită a tru­pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce­resc, turtureaua cea cu bună glă­suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate. Maică iubitoare de fii, adân­cul milelor, picătura care risipești mâ­nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne­mă­surată, taina cea negrăită, minu­nea cea neștiută, minune nespusă. Bi­serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri­lor, ești tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută.

Sfântă Fecioară, ajută-ne!

 

Rai sufle­tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa­să, care ai înflorit nouă veselia ce­reas­că, strugurele mântuirii noastre, paha­rul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat. Tu ești sabia mâniei lui Dumnezeu îm­­po­triva tu­turor celor nelegiuiți. Ești în­grozirea diavolilor, biruință în războaie, păzi­toare adevă­ra­tă tuturor creștinilor și lumii încre­din­țată mântuire.

O, întrutotmilostivă Fecioară, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție. Și arată mila ta poporului drept-credincios. Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po­porul cel bine-credincios. Care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas­tele, de boală, de cutremur, de po­top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz­boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne­cazul.

Ca să nu fie îm­puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu. Ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă. Cea care te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu­cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preami­los­tivă, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspi­narea lor. Ci ne înno­iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul­țumire, aflându-te pe tine ajută­toa­re.

Milostivește-te, Doam­nă Prea­cu­rată

Nădej­dea noastră, adu­nă pe cele risipite. Pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i. Pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i. Pe cei bătrâni sprijinește-i. Pe cei tineri îi învață. Pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc. Dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată Îm­pă­răteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumne­zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij­lo­cirea ta po­porul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale. Apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco­pe­rământ. Și roagă pe Hristos, Dumne­zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus. Ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm­potriva noastră.

Miluiește și mântu­iește prin ru­găciunile tale, Maică. Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă. Ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău­ta­rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L.

Roagă-te pentru sufletele adormite

Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, îm­preună cu în­gerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu. Și prin rugăciu­nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos. Și cu bucurie în locașurile în­ge­rești să se desfăteze. Că tu ești, Doam­nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă­mântenilor. Tu ești nădejdea și fo­lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt. Tu ești rugătoarea cea fier­binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului.

Și, cu a ta mijlocire, în­drăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun­tem ne­vrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam­nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr­șit, și să stăm fără de rușine în ziua Ju­decății de-a dreapta Fiului tău și Dum­ne­ze­ului nostru, slăvindu-L pe El îm­pre­ună cu Cel fără de început al Lui Pă­rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă­torul Lui Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pre noi!

Articolul precedentTârgu Jiu: Finanțare pentru construcția unui bloc de locuințe sociale cu 85 de apartamente. Se vizează ridicare a mai multe astfel de imobile
Articolul următorSeară neagră în Italia: Macedonia de Nord câștigă, azzurii spun adio Cupei Mondiale din Qatar