Gorjul economic trăieşte la marginea prăpastiei, în vremuri în care guvernanţii caută să convingă populaţia că minunea numită cornul abundenţei de abia începe să-și arate capacitatea de a genera prosperitate pentru fiecare român. Ocupați cu executarea ordinelor partidului și a promovării propriei personalități în spațiul public, parlamentarii de Gorj ai puterii, și ei în doar în câteva cazuri, caută să cârpească situații din mers. Nici gând de noi fundații, de așezări trainice pentru viitor, doar inițiative și intervenții menite să nu lase căruța se se rupă pe marginea șanțului tocmai acum, când PSD-ul își joacă viitorul la ruleta rusească.
Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2017 pe profit și, nejustificat, în unele medii s-a așternut o euforie care managerial putea fi greu de explicat. S-a muncit mai bine, prețurile de pe piață au ajutat compania, însă la capitolul perspective discursul suna a gol, fără elemente concrete înregimentate în măsuri manageriale. A urmat o mică majorare salarială și puțini au fost cei care au sesizat că banii alocați mentananței au fost mai puțini. Utilajele vechi, cârpite, precum și lipsa oamenilor sunt probleme care apasă greu pe unitatea energetică, dar la nivel politic inițiativele și deciziile clare lipsesc cu desăvârșire. Nu se prezintă soluțiii, chiar și mixul energetic a rămas un punct uitat din programele electorale. S-a reușit trecerea amendamentelor ”la silvic” și cam atât. Timpul se umple cu simpozioane și declarții de presă, nu se fac pași în față, în vreme ce factorii responsabili se rezumă la declarații ce prezintă normele de mediu impuse drept pietre de moară care apasă unitatea. Până la modernizările obligatorii, CEO trebuie să mai cumpere până la sfârșitul anului 13,4 milioane de certificate de carbon și nimeni nu știe cu ce bani. ”După șase luni se înregistrează un rezultat mic, dar pozitiv. Mă aștept la un sfârșit de an destul greu, certificatul depășind chiar 18 euro”, spunea Sorinel Boza, managerul CEO. Prețul certificatelor a sărit de 20 de euro, ceea ce ar însemna un efort financiar de peste 260 de milioane de euro pentru companie. Recent, la Turceni, la aniversarea a 40 de ani de funcționare a termocentralei, ministrul Energiei, Anton Anton, și europarlamentarii Norica Nicolai și Maria Grapini au recitat poezii de la tribună, nimic concret care să creioneze un plan de salvare a Complexului Energetic Oltenia. Anton Anton, printre versuri, a spus clar că lignitul nu mai are viață lungă, el va fi înlocuit treptat cu gazul natural. Certificatele de carbon? Vedem, discutăm, doar atât. La CEO sunt probleme, nemulțumiri, dar multă liniște. Acalmie, deși minerii și energeticienii sunt scoși din categoria celor care muncesc în condiții speciale. Realitate, niciun parlamentar de Gorj din arcul guvernamental nu a luat atitudine. Politicul, administrație, salariați, toți știu că la iarnă România va tremura de frig, iar fără Rovinari și Turceni nu va ieși bine în primăvară. După care?
Întreprinderea de Drumuri și Poduri Gorj mai există doar ca să fie. ”Puiul” Consiliului Județean Gorj, IDP se află în insolvență și dirijorii ei nu dau impresia că vor putea depăși acest proces. Regulat, oamenii protestează și își cer salariile restante, iar conducerea improvizează pentru atenuarea problemei. Nimic așezat, zero perspective. IDP are ceva contracte, dar pentru a le onora este nevoie de bani. Iar aceștia nu există. Nu demult, autoritățile din Tismana s-au plâns că firma Consiliului Județean nu își onorează obligațiile, având de reabilitat un drum comunal. Edilii s-au gândit chiar la rezilierea contractului, soluție imposibilă, pentru că legea insolvenței apără IDP Gorj. Fără lucrări executate, zero șanse, condiție în care salariații au ajuns în situația de a solicita ajutorul de șomaj.
Uzina Mecanică Sadu traversează și ea o perioadă de incertitudini. Managerul Ilie Lăudat și dat demisia la doar șase luni de la preluarea mandatului, iar în locul să a fost instaurat Constantin Tănăsoiu, liderul celui mai mare sindicat din unitate. De notat, directorul de producție, Marian Motorga, nu a vrut să accepte funcția. Primarul din Bumbești Jiu, Constantin Bobaru, a avertizat asupra situației prin care trece entitatea economică din localitate, precizând că indiferent cine va fi la conducere, nimeni nu va reuși rezolvarea problemelor fără o implicare a autorităților centrale. ”Dacă uzina supraviețuiește în momentul de față, lucrurile nu pot să meargă la infinit așa. Uzina are nevoie de finanțare în ceea ce privește retehnologizarea”, a declarat Bobaru. UM Sadu mai are comenzi până la sfârșitul anului, iar de aici Dumnezeu cu mila. Posibile intervenții pentru contracte care să mai prelungească agonia, însă retehnologizarea promisă de Mihai Weber nu s-a concretizat, așa cum nu a avut loc trecerea sub tutela directă a Ministerului Apărării, soluție promisă de Florin Cîrciumaru. Trebuie precizat, unitatea cu profil militar din Bumbești Jiu funcționează cu utilaje din anul 1939.
Trei situații clare ale neputinței politicului de a interveni și a sprijini economia județeană. Nici la capitolul investiții județul nu beneficiază de semnul plus, centura ocolitoare a municipiului Târgu Jiu, stadionul din Târgu Jiu și podul de la Lainici sunt obiective rămase fără finanțare. Aleșii Gorjului în Parlamentul României se dovedesc prea mici și prea nebăgați în seamă la nivel central. Rectificarea de buget nu va aduce niciun leu pentru 24 de primării, iar alte 17 localități vor primi sume de până un miliard lei vechi, semn că la București Gorjul figurează la capitolul ”și ei pe hartă”.
