- Creștinii ortodocși prăznuiesc joi, 25 martie, Buna Vestire, numită și Blagoveștenia.
Este ziua în care Arhanghelul Gavriil a adus cea mai importantă veste din istoria omenirii – cea a venirii în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În popor, Buna Vestire mai este numită şi Ziua Cucului, pentru că se spune că pasărea care vestește lucruri importante pentru viaţa oamenilor cântă pentru prima dată în acel an.
Buna Vestire este singura zi din an în care omul poate sta la masă cu îngerul său păzitor. Sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie petrecută în bună înțelegere cu apropiații şi prietenii, pentru că cine se ceartă de Buna Vestire va avea necazuri tot anul.
Femeile care vor să aibă copii trebuie să ţină post negru de Buna Vestire, să bea agheasmă şi să se roage Maicii Domnului ca praznicul să facă minuni şi în familia lor.
De Buna Vestire, nu este bine să se lucreze, pentru că cei care vor lucra în această zi nu vor avea spor tot anul.
Totodată, nici nu este bine sa dormi prea mult in aceasta zi pentru că vei fi somnoros de-a lungul întregului an.
În unele zone, de Buna Vestire, există obiceiul ca pomii să fie amenințați cu un topor și să fie stropiți cu țuică, pentru că aşa vor da rod bogat.
De Blagoveștenie se mănâncă pește, pentru a fi tot anul “ca peștele în apă”.
O altă superstiție spune că, așa cum va fi vremea în ziua de Blagoveștenie, va fi și în cea de Paște.
Să descântăm ceva pește…
Ne apucăm de pasat, cu o furculiță, ardeii și roșiile coapte. Se curăță de pieliță și se fac una cu castronul. Totul se pune a fiert, într-o măsură de apă cât să asigure linciurirea bucăților de pește. Nu facem ciorbă. Grijă mare la cantitatea de ardei iute pe care doriți să o puneți la munci.
Astea fiind zise, adăugăm cimbrul. Să nu vă aud că nu aveți o crenguță prin casă, cel de la pliculeț nu se compară. Compoziția trebuie să fiarbă bine, boiaua dulce se încorporează și ea. Dă culoare și aromă. Vedeți dă sărătură. Nu uitați să gustați.
NU.
Nu punem usturoiul în fiertură acum. Ne. Lăsați zeama să spargă geamurile cu aromele emanate, usturoiul țineți-l sub cheie. Vine și rândul său.
Nici bucățile de pește nu le dăm la apă, să clocotească. Nu în cazul ăsta. În altele, da.
După ce zeama miroase dumnezeiește, e fiartă zdravăn, o luăm de pe foc și adăugăm usturoiul. Acoperim și lăsăm 10 minute.
Povestea-i gata. Nu lămâie, nu oțet, nu altele, peștele pe platou, iar zeama vine călduță peste dumnealui, fără să-l inunde. Doar îl acoperă elegant, atât cât să-l vedem și să-l poftim.
Eu, cu mămăligă.
Să înting în fiertura aia criminală.
Nu am zăbovit asupra verdeții. Se execută în funcție de gusturi, nu o strigă catalogul în povestea asta. Cine vrea și ce vrea, bine, cine nu, tot așa.
