Blagoveștenia: Tradiții. Se mănâncă pește, cum se pregătește o saramură rapidă

  • Creștinii ortodocși prăznuiesc joi, 25 martie, Buna Vestire, numită și Blagoveștenia.
Este ziua în care Arhanghelul Gavriil a adus cea mai importantă veste din istoria omenirii – cea a venirii în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În popor, Buna Vestire mai este numită şi Ziua Cucului, pentru că se spune că pasărea care vestește lucruri importante pentru viaţa oamenilor cântă pentru prima dată în acel an.

Buna Vestire este singura zi din an în care omul poate sta la masă cu îngerul său păzitor. Sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie petrecută în bună înțelegere cu apropiații şi prietenii, pentru că cine se ceartă de Buna Vestire va avea necazuri tot anul.

Femeile care vor să aibă copii trebuie să ţină post negru de Buna Vestire, să bea agheasmă şi să se roage Maicii Domnului ca praznicul să facă minuni şi în familia lor.

De Buna Vestire, nu este bine să se lucreze, pentru că cei care vor lucra în această zi nu vor avea spor tot anul.

Totodată, nici nu este bine sa dormi prea mult in aceasta zi pentru că vei fi somnoros de-a lungul întregului an.

În unele zone, de Buna Vestire, există obiceiul ca pomii să fie amenințați cu un topor și să fie stropiți cu țuică, pentru că aşa vor da rod bogat.

De Blagoveștenie se mănâncă pește, pentru a fi tot anul “ca peștele în apă”.

O altă superstiție spune că, așa cum va fi vremea în ziua de Blagoveștenie, va fi și în cea de Paște.

 

Să descântăm ceva pește…

 

Așa cum spune și cartea, așa cum ne-au învățat bătrânii, de Blogoveștenie trebuie să fie musai o coadă de pește la masă. Că ești de la oraș sau din ultimul cătun, creștinește, pentru a-ți fi bine ție și familiei, trebuie să consumi pește.

Pentru azi am ales o pregăteală nu foarte pretențioasă, una simplă și gustoasă.

Dar pregăteală este!

Nu creștine, tare banal ar fi să arunci câteva bucăți de pește în tigaie. Nu se face, prea ar aduce cu o oricare zi din calendar. Sărbătoarea cere ștaif, un pic de atmosferă, de bucurie ieșită din cotidian. Impune puțină poleială, o celebrare a momentului.

Fiind zi în care se merge la  serviciu, oboseală, timp relativ puțin, vă invităm să vă alăturați la o saramură.

Simplificată.

Nicidecum mai puțin gustoasă decât cele lăudate în patru zări.

Zicem saramură de pește, și cu gândul la buzunarul fiecăruia. Se poate prepara cu caras (mai mare), macrou, dar din trecut se știe despre saramura de crap.

Taina n-o lungim, carasul costă 12-14 lei kilogramul, macroul în jur de 14 franci, iar crapul puțin peste 20 de lei.

Alegeți, dincolo de portofel contează și gusturile fiecăruia.

Ofițer de serviciu la bucătărie fiind, am zis crap. Nu foarte mare, în jur de 1,5 kilograme.

Peștele este, alături trebuie să se mai găsească: un ardei gras, unul kapia, câțiva căței de usturoi, un ardei iute, cimbru, o roșie sau două (4-5 cherry), sare de sac, ceva boia de ardei dulce și… suflet bun.

Crapul se curăță, se spală bine și se porționează. Lucrarea va fi executată pe grătar, eu fix pe tigaia grill cu striațiuni voi lucra.

Se încălzește obiectul bine, se dă o mână de sare (să vină un chiot de bine în nări) și când se încinge zdravăn punem peștele.

Atenție.

Dacă am pus sare pe tablă sau tigaia grill nu mai sărăm peștele. Să nu facem altele. Pe lângă bucățile de crap punem și ardeii la copt. Eu doi (unul gras și unul kapia), poate doriți să puneți trei. Dacă este loc și pentru roșiuțe, zdranc și cu ele la copt. Să pleznească, nu alta. Și ardeiul iute se trece la aceleași cazne.

E clar, sarea a dat semnalul, alarma prin vecini. Acum, deja urmează corpul de armată. Valurile de miresme emanate de ardeiul copt și pește sunt motiv de precipitații abundente.

Nu, de data asta, nu pun cățeii de usturoi la foc. Prea devin fistichii, dulcegi, cremoși. Îi prefer doar nițel zdrobiți sau trecuți prin unealta știută de toți. Treaba nu are cum să dureze mult, la iuțeală luăm peștele, ardeii și roșiile.

Încă o dată atenție.

Grătarul trebuie bine încins, repet. Nu încercați să întoarceți peștele până nu s-a albit, așa, până pe la jumătate. Se observă porțiunea preparată termic. Focul nu trebuie să fie grozav de puternic.

Ne apucăm de pasat, cu o furculiță, ardeii și roșiile coapte. Se curăță de pieliță și se fac una cu castronul. Totul se pune a fiert, într-o măsură de apă cât să asigure linciurirea bucăților de pește. Nu facem ciorbă. Grijă mare la cantitatea de ardei iute pe care doriți să o puneți la munci.

Astea fiind zise, adăugăm cimbrul. Să nu vă aud că nu aveți o crenguță prin casă, cel de la pliculeț nu se compară. Compoziția trebuie să fiarbă bine, boiaua dulce se încorporează și ea. Dă culoare și aromă. Vedeți dă sărătură. Nu uitați să gustați.

NU.

Nu punem usturoiul în fiertură acum. Ne. Lăsați zeama să spargă geamurile cu aromele emanate, usturoiul țineți-l sub cheie. Vine și rândul său.

Nici bucățile de pește nu le dăm la apă, să clocotească. Nu în cazul ăsta. În altele, da.

După ce zeama miroase dumnezeiește, e fiartă zdravăn, o luăm de pe foc și adăugăm usturoiul. Acoperim și lăsăm 10 minute.

Povestea-i gata. Nu lămâie, nu oțet, nu altele, peștele pe platou, iar zeama vine călduță peste dumnealui, fără să-l inunde. Doar îl acoperă elegant, atât cât să-l vedem și să-l poftim.

Eu, cu mămăligă.

Să înting în fiertura aia criminală.

Nu am zăbovit asupra verdeții. Se execută în funcție de gusturi, nu o strigă catalogul în povestea asta. Cine vrea și ce vrea, bine, cine nu, tot așa.

 

 

 

 

Articolul precedentCraiova a trecut pe primul loc și este foarte aproape de play-off
Articolul următorTânără, la volanul unei mașini cu numere false