Cîțu.
Premier Florin Cîțu.
Cîțu.
Cîțu Bombardieru’.
Ieri, marți, mai să mă înfig în laptop, să rup în două tastatura, urmărindu-i declarațiile.
Live.
Omul dădea în ele, asasina dreapta și guvernarea.
Nu pentru întâia dată.
Știm despre ce vorbim.
Prețul franzelei, România, țara salariilor mari și toate celelalte.
Am zis că nu-i momentul, nu se face, e prea la cald.
Și nu e bine.
Cîțu nu transmitea pic de empatie, nu a încercat să atingă cu un pansament miracol vorbit disperarea pălmașului chinuit de gândul supraviețuirii de la o lună la alta.
A trimis sfidare până în ultimul cătun, până în cel mai curat suflet.
Tupeu și aroganță.
PSD-ul, ne amintim, când a dat de greu, și nu numai într-o guvernare, a avut refrenele pregătite: străinii, forțele oculte, trădătorii de neam și țară.
Nu ei!
Ei ne-au jelit, ne-au căit, nu sunt lăsați să ne dea laptele și mierea pe care le merităm.
Și gata!
Abordarea asta a ținut tot timpul, a fermecat un electorat dispus să aplaude jaful, considerând că mai bine ia (a se citi fura) al lui, românul, cel care-i plânge durerea și-l compătimește, decât străinul hulpav.
Punct.
Liniște.
Politică.
Cîțu, NI-MIC!
Greșesc.
Am spus mai sus.
Tupeu, aroganță, sfidare.
Priveam hipnotizat, și nu pentru prima oară, cum cel care vrea șefia PNL, nu că mi-ar fi drag Orban sau ar fi o soluție, nu știe să fie politician de grădiniță.
Să-i dea cu voce tremurată.
Să arate că e jale, prăpăd și nenorocire în lume, că guvernul se chinuie, se zbate și leșină de atâta alergătură încercând să țină lucrurile sub control, bașca și să lase ceva pentru viitor.
Un drum, un spital, o școală.
Subliniind că în Spania s-a scumpit de 3 ori energia electrică, de exemplu.
Unde în Spania, este știut bine, nu sunt salariile din Germania.
Am prins ideea.
Ce să mai, politicianistic să servească un meniu care odată consumat să determine românul lihnit de foamea cea de toate zilele să exclame: ”Se poate și mai rău, alții vai mama lor! Dumnezeu să ne țină sănătoși, că sunt vremuri grele!”
Cîțu, NI-MIC!
Nici umanitate, nici șiretenie politică, nici eleganță.
NI-MIC!
A dorit să se știe că este un fel de Gigi Duru’, așa cum spun băieții prin cartier. Bombardierii noștri de toate zilele și toate spețele.
Pentru că…
A nu fi naivi.
Bombardieri nu sunt numai ai celor mulți, cei ce trăim prin cartiere foste muncitorești.
Ne!
Specia asta s-a dezvoltat de la făcături chinezești, până la pantofi made in Italia, cu multe diplome, cumpărate sau nu în rate, și joburi în structurile statului.
Care sunt elementele comune?
Banii, hainele, cu voia dumneavoastră țoalele, mașinile, și, siiigur că da!, valoarea lor!
Mai adăugați…
Tupeul?
Faptul că nu dau doi bani pe oamenii care muncesc pe brânci pentru salarii de mizerie și încă mai țin o Românie în spate?
Sfidarea?
Da, și cei în încălțări de firmă încropite pe vapoare, și cei în pantofi fabricați în Italia.
Regăsiți oarece din aceste elemente în comportamentul premierului Cîțu?
Eu, da!
Faza de azi, problema cu condusul în stare de ebrietate, nu mai avea nicio importanță pentru mine dacă ieri, alaltăieri, în urmă cu șase luni vedeam un anumit, să zic așa, Florin Cîțu.
Oricine poate greși, în tinerețe se întâmplă multe nebunii.
Am spus întâmplă.
Dar la maturitate lucrurile se cer așezate.
Vrei să găsești în fruntea trebii OAMENI.
Iar OAMENII sunt bipezii ăia cărora le pasă de semenii lor, care cred în anumite valori.
Cîțu și mulți alții nici nu încearcă să mimeze asta.
Semn că întâmplarea din tinerețe, când s-a urcat băut la volan, nu a declanșat prea multe resorturi.
De la televizor văzut, nu i-a păsat atunci că poate nenoroci oameni nevinovați, nici astăzi nu dă impresia că are frământări și griji pentru cei ce nu au pâine pe masă de la salariu la salariu.
Sau de la pensie la pensie.
La general vorbind, o mulțime de români au așteptat de la guvernarea asta restabilirea unei echități sociale.
Asta după ce PSD și-a bătut joc de milioane de oameni.
Nu este deloc ok ca Ionică, electrician la firma X,Y,Z, cel ce muncește în economia reală și produce bani pentru buget (nu mai calculați doar impozitele și taxele de pe fluturaș) să aibă salariul la jumătate, comparativ cu Mitică, electrician la o primărie.
Ionică muncește 8-10 ore pe zi, în ture, sâmbăta și duminica, uneori, Mitică a schimbat un bec și o priză într-o săptămână.
Ionică, dacă mai prinde, va primi o pensie de mizerie, iar Mitică una mai mare decât a lui Georgică, inginer-șef în secția lui Ionică.
Din ce contribuie real munca primului și împrumuturi de care nu beneficiază, însă el este Ionică, din privat, și plătește o parte din ele.
România moare așa!
E foarte aproape, chiar dacă mulți dintre cei cu ”PSD a dat, țara are bani!” nu realizează.
S-a așteptat o reformă.
Ok.
Salarii mari, aparatul public să devină unul eficient.
Să se simtă valoarea lefii în valoarea statului dată de funcționarii și slujbașii lui.
Profesioniștii să fie plătiți ca în Occident, trântorii și nepricepuții eliminați.
Cam asta s-a așteptat.
Ce s-a primit?
Vedem cu toții.
Zilele trecute am reîntâlnit câțiva pensionari CAP.
800 de lei pe talon și în mână!
În România discursului arogant al lui Cîțu.
Și nu e singular.
800 de lei primesc și bolnavii de cancer, și îngenuncheații de boli pulmonare, suferinzii pe care inima nu-i mai ajută, și, și, și, alți români, mulți cu ani de serviciu, oameni care și-au pierdut capacitatea de muncă.
800 de lei!
Iar ministrul Energiei, domnul Virgil Popescu, îi transmite unui bolnav care folosește un ventilator înfipt în nas 8-10 ore pe zi că prețul energiei electrice este printre cele mai mici din Europa.
La 800 de lei DREPTURI MEDICALE.
Cine se aseamănă se adună.
”Cîțu bombardieru’ a îngropat PNLu’!”, parcă se aude dintr-o peluză socială.
După umila mea părerea, PNL mai are o singură șansă:
Un al treilea candidat, devenit câștigător în alegerile interne.
Și, desigur, toată coaliția la muncă de ocnaș.
Să se cunoască.
Osul la treabă și ”fuga marș!” lângă românii cu cele mai mari probleme.
Acolo se vede puterea statului.
– Opinie –
Cu voia dumneavoastră, până data viitoare,
Aurel Măceșanu
