9 iunie 2018 a devenit momentul ăla în care, oficial 100%, hoția s-a întâlnit cu prostia în România. Știți proverbul ăla autohton, îl găsiți aplicat aproape constant în cotidian. Dar sâmbătă am văzut, grație transmisiunilor TV și live-urilor de pe Facebook, ce și cum se petrece cu normalitatea. Sigur, nu-s absurd, nici părtinitor: orice ființă, într-o democrație, are dreptul legal de a protesta. Dar când 80-85% dintre protestatari sunt aduși aproape cu japca, mai poți vorbi despre lupta contra abuzurilor? 
Poți, poți, că d-aia au urcat pe scenă un condamnat penal și mulți certați cu legea. Și toți cu averi de „bugetari”, nu sinistrați ca mulți de la miting… Am urmărit siderat interviurile luate unora dintre ființele de la „acțiune”. Noaptea minții, pe cuvânt de pionier: aveau aproape toți tricou d-ăla cu „Jos statul paralel&Stop abuzurilor în justiție”, dar puțini puteau exprima coerent, la nivel de o singură frază (minimum o propoziție principală regentă și o subordonată), motivul aflării lor acolo. Unii au fost dureros de sinceri: „Ne-a chemat domnul primar”. Mai poți comenta? Da, sigur, un altul a fost extrem de onest: „Să-l ajutăm pe domnu’ Dragnea!” Pam, paaam, paaaaaam! Iaca, fraților, cum omu’ simplu, sosit la un miting, exprimă adevăru’ nud: toată aberația, falsitatea asta de protest (pe bune, creierelor?!) este doar pentru a fi sprijinit un condamnat penal, un ins alunecos, căruia-i e frică de GIO ca dracului de tămâie. Nu dezvolt ce-i aia GIO, fanii știu. Orice om întreg la minte intuia, știe că mitingu’ lu’ pește fiert a fost pe persoană fizică (te salutăm, nea Marean „Care este”!). La pachet, conjunctural, cu interesul de grup. Salut și ție, GIO, te vor oamenii! Are sens s-o mai ardem cu abuzurile în justiție? Da, da, are, că așa se obține priza la public. Nu contează ce fel de public. Trist, dom’le, cum – pentru satisfacerea unor nevoi strict personale – aduci niște fraieri și-i plimbi atâtea ore, apoi îi așezi în țarc, să aplaude la semnal. Mdap, câinele lu’ Pavlov e deja invidios, mi-a mărturisit azi treaba asta. Trist, de asemenea, să speli pe creier (sau, mă rog, ce e pe acolo!) niște ființe. Dai un mic, o bere îndoită cu apă, un drum la capitală (mergi cu autocarul, ca-n excursiile de la I-IV) șiiii… gata, avem protestatari împotriva justiției. Stai! Mint, nu e trist, e de-a dreptul tragic! Cea mai imorală treabă la toată afacerea asta e însă alta: ăștia de-au organizat, prin teritoriu, deplasarea epocală așteaptă ca rechinii să dea Liviu „Daddy” un semn de slăbiciune, ca-n secunda următoare să-l cuțiteze. Apoi, mila lu’ Dumnezeu: un nenorocit, a vrut să omoare partidu’. Și altele asemenea. Avem exemplul Ponta pe tapet, doar așteptați puțintel, vă rog! Le transmit acestor membri de partid că s-au compromis complet în fața istoriei, în fața normalității. Să stai în poziția „animal”, așteptând să te felicite șefu’… e nasol, băieți! Cu sau fără abuzuri, sâmbătă ați fost PENIBILI!
– OPINIE –
Ionuț Catrina
