Caz emblematic al Gorjului paralizat de neputința în fața ilegalităților. Oameni ce se agită pentru o zi de mâine fără sfidarea cinstei, autorități depășite de situație. Cotidian, obișnuință, foarte curând normalitate, într-o țară unde principala problemă a devenit realaxarea legii în vremurile tâlharilor țanțoși. Sudul județului Gorj, zona lacului de la Sărdănești și a barajului de la Turceni. Aici braconajul a devenit o activitate care a împrumutat practici mafiote. Legea și reprezentanții ei nu reprezintă un pericol atâta vreme cât îți permiți să o și obstrucționezi, să îi pui piedici, pentru a o putea călări după bunul plac.
”De ani de zile se braconează la greu la Sărdănești. Și acum 10-15 ani era la fel, plin de plase, șiruri, pripoane, etc. Nimeni nu i-a deranjat de atunci și până acum. La fiecare partidă agățam lingurița în setci”, scrie, deznădăjduit, un pescar. Ni se dezvăluie practicarea braconajui industrial până în barajul de la Turceni, informațiile care vin sunt dezarmante. Pescari ce merg ”pe baltă” numai în grupuri, de frica braconierilor. Se tem de chipurile nevăzute care fac prăpăd pe Jiu. Mai aflăm că ”șefii setcilor și ai pripoanelor” ar fi dotați cu ATV-uri și sunt foarte bine organizați, în echipe disciplinate. Printre dinți, persoanele revoltate pomenesc serviciile, sunt convinse că și ele ar avea cunoștință despre ceea ce se întâmplă. Curg relatările dezastrului, iar oamenii povestesc despre un grup de braconieri din Târgu Jiu care în urmă cu câteva săptămâni au scos de acolo peste 500 de kilograme de pește. 500 de kilograme! Asta la ”o tragere”. Unde ajunge peștele, cum este tranportat? Răspunsurile vin apăsate, se pronunță numele unei firme, dar aceasta nu se regăsește pe notele de presă ale Inspectoratului Județean de Poliție, nici pe comunicatele Parchetului. ”Știe multă lume”, primim, însă, asigurări. Nu este uitată o plasă de 13 kilometri, care ar fi fost scoasă din ape de curând. Și multe mai mici, pescarii vorbesc despre protecția pe care ar avea-o braconierii. ”Altfel nu și-ar permite, nu s-ar fi ajuns aici”, este concluzia seacă. Vorbe de oameni supărați, ai putea zice, dar este timpul probelor concrete. Drumurile de acces spre baraj și balta de la Sărdănești sunt pline de ”capcane”. ”Capcanele” pot fi simple scoabe, ce depășesc și 20 de centimetri, dar și alte dispozitive rudimentare menite să împiedice apariția ”intrușilor”. Acestea fac praf cauciucurile mașinilor, intră și prin bocancul celui care ajunge acolo la pas. Vizualizați mental câmpurile minate pe care le-ați văzut în filme. Așa ”se minează” cu scoabe terenul în zona amintită. Braconierii nu vor să fie deranjați, nici de pescari, nici de lege. În goana lor după bani și distrugerea populației piscicole, lasă în urmă probe. Solide, clare, numai că de aici până departe e cale lungă. Primim fotografii cu plase și pește. Peștele din atătea setci, plase și pripoane ajunge undeva. Nu, nu este vândut cu căruța prin sate. Exemplele astea sunt ale unor neintegrați în anumite circuite. Și sunt prinși. Rapid, după care îi regăsim în notele de presă ale poliției. Pescarii sunt exasperați, nu știu unde să mai ceară, la cine să mai găsească sprijin. Au primit numărul de telofon al unui polițist, pe care și-l împărtășesc cu speranța mărturisită că se va întâmpla ceva, cineva va lua măsuri. ”Sunați la 112, înainte să sunați la acel număr”, vine o avertizare care care năruiește bruma de optimism. În cine să mai ai încredere? În probele pescarilor, sigur, oameni ce își varsă năduful cu greu. De frică, pentru că se spun și se aud multe.
Galerie foto:
