Pagina de facebook ”Amintiri din Teatrul Românesc” a deschis anul 2018 cu postări pline de nostalgiile marilor actori.Printre ele, și o revelație a copilăriei lui Horațiu Mălăele, amintiri despre oamenii și locurile Gorjului care l-au marcat.
”Tehomirul meu cald și nostalgic, cu oameni săraci, dar gospodari, guralivi și bețivi, oltenii adevărați dintre dealurile care despart Gorjul de Mehedinți, oltenii mândri ai fratelui Minulescu…Cu moșu’ Lică, tata lu’ tata, cel care ne spunea povești caraghioase, numai de el știute, rupte din noaptea care-i furase vederea, iar noi ne tăvăleam de râs printre porcii lui colorați care mergeau pe biciclete, și dovelecii lui uriași plini de broaște ce cântau la muzicuță ca Vasile – chioru’ din capul satului…Cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spăla în copaie cu leșie ca pe cămăși, și care îl luase pe moșu’ pentru că într-o noapte, pe când era și ea tânără, frumoasă și de măritat, îi apăruse în vis, în cojoc oieresc, însuși Dumnezeu, care i-a zis <<du-te după Lică a lu’ Mălăele>>…Și ea s-a dus…Cu mama Banicoanea, străbunica mea dinspre mamă, care bea țuică povestind și chiuind pe luncile Tehomirului, și care a murit pe la nouăzeci și ceva de ani pentru că nu a mai vrut să trăiască…Cu mama Nicu, mama lu’ mama, cea muncitoare, caldă și blândă ca un cozonac oltenesc…Cu moșu’ Hoară, tata lu’ mama, înalt și umflat în piept, chiaburul satului, care nu s-a dat cu comuniștii nici d’al dracu’, îndurând mai degrabă umilința de a merge unsprezece kilometri la o fabrică unde era portar, decât să fie slugă la <<ăștia care mi-au furat pământul și viața>>…Cu Mutu’ satului, făcătorul de case…Cu Floarea cea frumoasă și bogată-n trunchi…Cu Sile cocoșatu’, ce căzuse dintr-un nuc pe vremea când era copil și rămăsese așa, cocoșat și mare în sulă, iar eu încremeneam când îmi povestea cum încălecase el pe Floarea cea bogată-n trunchi și îi făcuse nu știu ce, de simțeam cum mă furnică un ceva prin burtă și mai la vale…Cu nedeile satelor, unde mâncam colaci sfințiți, caltaboși, sugiuc, turtă dulce și mai ales înghețată colorată de la țigani…Cu mine, care mă țineam legat de mâna copilăriei, alergând încolo și încoace fără nicio treabă…Acolo în curtea copilăriei mele am cunoscut-o pe tanti Jusca, o unguroaică bețivă și gălăgioasă, pe Ina Zarina cea plecată-n Palestina, pe Bogart, pictorul orașului, cel care a umplut casele Târgu Jiului de flori, fructe și pepeni, pe Mioara, fata țigăncii de vizavi care mi-a arătat după gardul școlii, în pragul nedumeririi mele sexuale, lucruri de nepovestit…Copilăria, cadoul pe care ni-l face Viața pentru tot ce vom avea de îndurat…”, Horațiu Mălăele.
