Înălțarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii). Zi mare, cu post negru în calendarele ortodoxe, greco-catolice și latine

Înălțarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii), 14 septembrie, marcheză descoperirea pe muntele Golgota, de către împărăteasa Elena, a crucii pe care a fost răstignit Iisus și înfățișearea ei creștinilor, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 355 d.H. După aeasta, Patriarhul din Ierusalim a poruncit ca Sfânta Cruce să fie înălțată la loc înalt, de unde să poată fi văzută de întreg poporul. Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este singura cu post aspru și rugăciune care apare la data de 14 septembrie atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și cel latin.

  • De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac care sunt duse, împreună cu un buchet de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele astfel sfințite se păstrează în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.
  • Potrivit tradiției, în ziua Înălțării Sfintei Cruci se închide pământul și odată cu el se ascund și insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. Se încheie vara.
  • În 14 septembrie, se fac focuri din viță uscată, iar în jurul acestora se fac petreceri.
  • Se obișnuiește ca în această zi să nu se consume pește, dar și usturoi, nuci pepeni sau prune, alimente a căror miez se aseamănă cu crucea. Tradiția populară spune că în această mare zi că este absolut interzisă consumarea alimentelor în formă de cruce, pentru a evita ghinioanele tot restul anului. Cine ține post negru își va vindeca atât trupul cât și sufletul.
  • se crede că monedele care se sfințesc și sunt păstrate în portofel împreună cu o cruciuliță aduc belșug și spor la muncă fiecăruia.