Sâmbăta, 6 martie 2021, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea „Moșii de iarnă”. În fiecare biserica se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți.
Creştinii merg de dimineaţă la biserică în Sâmbăta Morţilor, numită şi Moşii de iarnă, cu colivă, vin, prescură şi pachete cu bucate ca să fie binecuvântate de preot, iar mai apoi împărţite celor sărmani.
În ziua Moşilor de iarnă se împart vase noi cu mâncare. Printre cele mai răspândite sunt plăcintele cu brânză, lactatele, sarmalele, piftia. Nu trebuie să lipsească vinul, coliva și lumânările. Oamenii spun că sufletele morților vin pe pământ în această zi.
Se spune că cei morți se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în așa fel încât să le ajungă pentru un an întreg. E bine ca fiecare să aprindă în această zi măcar câte două lumânări, una pentru lumina pe calea celor stinși din viață și alta închinată sănătății și familiei.
În unele zone ale țării se obișnuiește ca, pe lângă slujba din biserică, să se oficieze o mică slujbă de pomenire și la căpătâiul răposatului, iar mormântul să fie stropit cu vin de către preot. De asemenea, la morminte se aprind cel puțin două lumânări, ce au rolul de a lumina și a încălzi sufletele celor pomeniți.
– De Moșii de iarnă nu se mătură gunoiul afară pentru că, se spune, “ajunge în gura morților”.
– De Sâmbăta Morților nu se lucrează, nu se face treabă. Se spune că femeile care încalcă această poruncă sunt hărăzite să tremure precum piftia și să li se întoarcă înapoi pomana dată.
– Această zi mai trebuie respectată și pentru a te feri de nebunie și ca să îmbătrânești mai încet.
Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți:
”Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”.
