Localitățile Motru și Rovinari ocupă locurile 2 și respectiv 3 într-un top al orașelor pe care românii le-au abandonat în ultimii 10 ani. Potrivit HotNews.ro, la alcătuirea acestui bilanț național s-a luat în calcul numărul persoanele care au părăsit orașele, nu și cel al persoanelor care s-au stabilit în respectivele așezări urbane.
<<Prin Hotarârea Consiliului de Ministrii nr. 1241/1959 privind dezvoltarea industriei carbonifere in tara noastra au inceput primele lucrari de deschiderea minelor. Rezervele de lignit din Valea Motrului au fost puse in valoare, odata cu realizarea lucrarilor de investitii, incepute in 1960, prin deschiderea in prima etapa a trei mine (Horasti, Leurda, Plostina), apoi prin aparitia Minei Rosiuta si Motru – Vest, iar in 1976, lucrarile de deschidere a Carierei Lupoaia.
Odata cu dezvoltarea cailor de acces, respectiv calea ferata Bucuresti – Timisoara din care, la statia Strehaia, se desprinde o linie secundara cu capatul in orasul Motru, procesul de transport al carbunelui extras s-a imbunatatit considerabil, oferind orasului nostru o dezvoltare dinamica, acesta capatând un profund caracter minier. Astfel orasul Motru ocupa locul doi ca importanta economica si sociala in judetul Gorj>>, se arată pe site-ul Primăriei Motru.
Rovinari- Gorj. Oraș minier, având ca baza economică exploatarea minieră de cărbune (de suprafață și subterană) și producerea energiei electrice în cadrul termocentralei orașului, una dintre primele din Europa ca mărime. Localitatea a devenit oraș prin Decretul Prezidențial nr. 367/09.12.1981. Principala resursă minerală a orașului Rovinari este cărbunele inferior (lignit), folosit drept combustibil în centralele termoelectrice.
Regiunea Sud-Vest Oltenia cuprinde 3 zone defavorizate: Albeni, Schela și Rovinari, toate zonele fiind amplasate în județul Gorj.
Sub aspect economic, orașul Rovinari dispune de resurse în sectorul primar, prin rezervele de cărbune energetic, respectiv lignitul exploatat în cariere. Ponderea economică a orașului o constituie industria extractivă reprezentând circa ½ din producția totală pe județ.