Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cinstit de creştini în 26 octombrie, a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Fiu al prefectului din Tesalonic, el a fost numit, datorită calităţilor sale, guvernator al Tesalonicului, după moartea tatălui său. Mai târziu, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creştin, lucru care l-a mâniat foarte tare. Drept urmare, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor.
Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie dacă sunt adevărate cele auzite despre el, că şi-a dat toată averea săracilor şi că se închină lui Dumnezeu. Dimitrie a mărturisit că este creştin şi a defăimat închinarea la zei. Pedeapsa împăratului a fost maximă: Dimitrie a fost închis în temniţă şi ucis cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
În oraşul în care a trăit există astăzi o Biserică închinată Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir.
În credinţa populară românească, Sfântul Dimitrie (Sâmedru/Sânmedru) este vestitorul iernii şi patronul păstorilor. Astfel, dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Sfântul Dimitrie desfrunzeşte codrul şi usucă plantele.
Tradiții:
Una dintre cele mai răspândite tradiții de Sfântul Dumitru este aprinderea focurilor rituale, cunoscute ca Focurile lui Sâmedru. În multe sate din Muntenia, Oltenia și sudul Transilvaniei, în seara dinaintea sărbătorii, oamenii aprind focuri mari pe dealuri sau în curți, simbolizând purificarea și protecția comunității. Focurile au rolul de a alunga spiritele rele și de a pregăti sufletele pentru venirea iernii. Copiii și tinerii sar peste focuri pentru a avea sănătate și noroc, iar oamenii aruncă în foc crenguțe și roade ale câmpului pentru a asigura belșugul în anul următor. Aceasta este o tradiție legată și de cultul morților, întrucât focul este văzut ca o legătură între cei vii și cei plecați.
De Sfântul Dumitru, se obișnuiește ca familiile să împartă pomeni pentru sufletele celor răposați, mai ales sub formă de colaci, mere, nuci și vin. Această tradiție are rolul de a asigura liniștea sufletelor celor decedați și de a aduce binecuvântări asupra familiei care dăruiește ofrandele. În unele zone, femeile pregătesc plăcinte pe care le oferă vecinilor sau trecătorilor, gest considerat aducător de noroc.
Tradițiile populare spun că de Sfântul Dumitru se poate prezice cum va fi iarna. Dacă în ziua de 26 octombrie este vreme frumoasă și însorită, se spune că iarna va fi blândă și scurtă. Dacă, în schimb, plouă sau ninge, iarna va fi lungă și geroasă. De asemenea, se spune că dacă oile stau adunate în grup în dimineața de Sfântul Dumitru, iarna va fi grea, iar dacă se împrăștie, va fi o iarnă ușoară.
O altă tradiție de Sfântul Dumitru, mai puțin cunoscută astăzi, este tunsul coamei cailor tineri. Se credea că acest ritual va aduce sănătate și putere animalelor pe parcursul iernii. Caii erau considerați esențiali în viața rurală, fiind folosiți atât pentru muncă, cât și pentru transport, iar îngrijirea lor în această zi era un semn de respect și grijă pentru prosperitatea familiei.
SUPERSTIȚII
Se crede că de Sfântul Dumitru, spiritele strigoi și morți neliniștiți își fac apariția, iar pentru a-i proteja pe cei vii de influența lor malefică, oamenii obișnuiesc să aprindă lumânări la morminte și să ofere ofrande
În ziua de Sfântul Dumitru, oamenii evită să măture prin casă, deoarece se spune că astfel pot „mătura” norocul afară. De asemenea, nu se spală rufe și nu se fac treburi gospodărești grele, pentru a nu atrage ghinionul.
În multe zone, se spune că Sfântul Dumitru protejează animalele din gospodărie. O superstiție interesantă este aceea că, în dimineața de Sfântul Dumitru, dacă vacile dau lapte în exces, anul următor va fi unul prosper. O altă credință populară spune că în această zi, proprietarii nu trebuie să dea din hrană din gospodărie altor persoane, pentru a nu pierde norocul și belșugul casei.
