Fir întins, strachina plină, zicem noi, cei de la jienii.ro, și uite că urarea prinde la pescarii pricepuți și nezoriți la capturi de cartea lui nea record. Ce poate fi mai trist decât perioada de după sărbători când bănuții s-au terminat, petrecerile au devenit povești, iar patul îți duce dorul toată ziulica? Urât moment, frigul de afară devine și mai frig când te gândești că ai luat pauză de la plăcerile vieții. Pescarii noștri de Jiu au depășit starea asta a pierzaniei și, care mai de care, au început să își prezinte capturile. Fotografiat, postat, nu vorbe. Săptămâna aceasta avem trei premianți, Mădălin Cosmin Udrică, Alexandru Stamatescu și Iulian Cernitoiu care au făcut potop la caras, așa cum zic în grupul de profil al jienilor. Peste 20 de kilograme de caras frumos, tocmai bun de trimis la căldură, spre tigaia bine încinsă.
Dacă v-a atins imaginea mentală la poftă, nu sunteți pescari sau pur și simplu nu ați prins, nu-i bai, are piața pește. Și e lesne, exact cum îi place buzunarului în zilele de început de an. De la 8,5 la 11 franci, găsiți caras tocmai bun să vă stăvilească ploile interne. Atenție, nu cumpărați pește negru de supărare sau cu carnea moale de îți trece degetul instant prin ea. Se poartă, grijă mare și la genul proaspăt înghețat în palate antice de cleștar. Altă tărășenie, nu dați buzna la caras monstru. Nu-i bun! Așa, puţin peste palmă, fără cap și coadă, e cam maximul deliciu pentru papilele gustative.
Și începem. Azi ceva simplu, rapid, trebuie să mai respire și bucătăria după atâta solicitare. Întâi de toate, curățăm peștele de solzi, intelegent, fără să umplem toți pereții. 
Pentru asta avem nevoie de un cuțit bine ascuțit (nu apelați la ustensile chirurgicale), nu văjâim mâna de parcă am face așchii. Ferm, cu gesturi scurte, căutăm unghiul potrivit și treaba devine joacă de copii. Am uitat, dacă peștele mișcă, nu vă speriați. Doar vă încearcă puțin corajul. Nu vă uitați la el așteptând să-și dea duhul, o poate duce și două zile mari și tari fără pic de apă. Continuăm. Odată curățat, îi scoatem măruntaiele. Până la ultimul fir, obligatoriu. Atenție, peștele nu are urechi, deci eliminăm treburile alea ce se numesc branhii. După toate astea îi dăm apă și igienă corporală. La maxim. Apă rece, nu cădeți în păcatul centralei termice. Buun, acum e perfect de crestat, împingem cuțitul până aproape de os. Nu mai mult, stricăm toată lucrarea. Peștele poate fi trecut prin făină sau mălai, poate ajunge în pielea goală în tigaia în care am pus ceva ulei. Nu ne-am zgârcit. Important, înainte de măritișul cu starea crocantă, carasul trebuie asezonat, cât vă place și cu ce vă place, însă să nu îl băgați ud în afacerea asta. Dați-i timp să se zvânte. Lângă rezultatul final puneți ce garnitură doriți.
Eu, personal și în nume propriu, stresez într-o pastă câțiva căței de usturoi, dau cu sare, ulei limpede și cu gust, bașca trei-patru picături stoarse de la o lămâie. Serviți de preferat cu mămăligă, dar povestea ei nu v-o mai zic pentru că au crescut cotele salivei.
TREBUIE ȘTIUT!
Dăcă istoria s-a desfășurat cap-coadă fără să goliți un pahar cu vin alb sau oarece bere, tot efortul a fost în zadar. Peștele nu va avea niciun gust!
Până data viitoare, poftă mare!
Galerie foto:
