După primele două întâlniri de ieri, aș fi riscat să afirm că deja avem meciuri care, prin prisma dorinței de calificare, sunt terne și merg spre un previzibil și hulit 0-0.
Elveția vs. Camerun a deschis ziua, cu un avantaj teoretic – premeci – al „gazdelor”.
Primele 45 de minute au dat senzația că jucătorii din Țara Cantoanelor abia fac față africanilor, care tot presau, dar relativ steril. Unicul gol al elvețienilor, marcat de Breel Embolo, a parafat intenția acestora de a-și consolida primele trei puncte.
Decent mi s-a părut gestul atacantului, care, născut în Camerun, nu s-a bucurat la reușita împotriva țării de baștină.
Naturalizat în 2014, Embolo a fost ieri exact acel zvâc de forță și noroc la locul potrivit. Cam atât despre un meci de la care aveam cu totul alte așteptări…
Meciul cu numărul doi al zilei, Uruguay vs. Coreea de Sud, a fost o maaare deziluzie și o premieră nefericită.
În istoria Cupei Mondiale, în niciun alt meci din 1930 încoace (deci, în 21 de ediții!) nu s-a înregistrat faptul că nu au fost deloc, dar deloc ocazii pe poartă.
Sigur, șuturi spre poartă au dat vreo 16, dar să nu ai chiar nicio ocazie pe poartă?!
Trist de tot!
Asta, în condițiile în care la sud-americani au jucat un Suarez, un Cavani…
Miza și frica și-au spus cuvântul, prudența fiind lege pentru ambele echipe.
Meci nul, insipid.
Sper să nu se mai repete!
În oglindă, meciurile 3 și 4 au avut de toate. Goluri, penalty, faze de toată jena, intervenții spectaculoase ale portarilor, șuturi în bară, reveniri incredibile… Ce să mai? Rușinea din prima parte a zilei a fost spălată.
Portugalia vs. Ghana este meciul cu cinci goluri (3-2) care a stabilit un record imposibil de egalat: Cristiano Ronaldo a devenit singurul jucător de fotbal care a marcat la 5 (cinci, frate!) ediții CONSECUTIVE de Cupă Mondială! Golul din penalty a consfințit și un alt record: lusitanul este cel mai tânăr și cel mai bătrîn marcator pentru Portugalia la World Cup. 2006, 2010, 2014, 2018, 2022…
Istoria s-a scris aseară, dar nu s-a pus punct evoluției lui Ronaldo la această ediție. The best is yet to come, cum ar spune urmașii marelui Will.
Așadar, Cristiano Ronaldo (‘65), Joao Felix (‘78), Rafael Leao (‘80) vs. Andre Ayew (‘73), Osman Bukari (‘89), cam așa a arătat lista marcatorilor la un meci viu, plin de tensiune.
Să nu uităm de gafa magistrală a lui Diogo Costa, portarul de 23 de ani al lui Porto, care n-a văzut că-n spatele lui se afla ghanezul Inaki Williams…
Eroarea putea costa Portugalia, spre disperarea lui Ronaldo – de pe margine, două puncte mari. Norocul lusitanilor a fost că atacantul african a alunecat exact după ce îi suflase mingea goalkeeper-ului portughez…
A, încă ceva: Ronaldo încă are o detentă fantastică, iar Osman Bukari a copiat gestul lui Ronaldo de a se bucura după goluri.
Eh, astea-s faze de care ne vom aminti peste ani.
Ultimul meci, probabil cel mai echilibrat al zilei prin prisma valorii oponentelor, a fost Brazilia vs. Serbia, cu ambele echipe jucând tare, dar totuși prudent.
Două șuturi în bară și două goluri, plus alte ocazii mari, cam despre asta vorbim aseară, când, după minutul 60, jucătorii cariocas au dovedit de ce sunt principalii favoriți la un trofeu pe care-l așteaptă de multișor.
Richarlison (’62, ‘73) a făcut dubla, înscriind și primele sale goluri la o ediție de WC.
Ajuns în premieră în lotul brazilienilor, atacantul recent transferat de Tottenham a punctat, la golul al doilea, așa cum o făceau brazilienii pe vremuri: din foarfecă, fără speranțe pentru fundașul din marcaj ori pentru portarul advers. 2-0 și Brazilia confirmă că e ce se așteaptă de la ea.
