Șocul mondialului și cel mai frumos meci de până acum – Day 19
Două meciuri opuse, nu neapărat prin antagonia „bun vs. rău”, ci mai degrabă prin esența lor.
Prima partidă a zilei, Maroc vs. Portugalia, e probabil cea mai mare surpriză a acestei ediții, căci probabil nimeni nu credea cu adevărat că africanii pot învinge o națională frumoasă, tehnică și cu gânduri mărețe ca a portughezilor.
În plus, CR7 voia să se încoroneze cu probabil singurul titlu lipsă.
Dar… n-a fost să fie.
Golul lui Youssef En Nesyri (’42) – în fapt o plutire și o excelentă deviere cu capul -, plus organizarea tactico-defensivă a marocanilor și atitudinea visătoare, efectiv de desconsiderare din partea lusitanilor, toate au trasat direcția și desfășurarea unui meci istoric. Nu neapărat că e prima națiune africană calificată în semifinale, ci din cauza faptului că a fost ultimul meci al marelui Cristiano Ronaldo la o cupă mondială. În februarie face 38 de ani, e în declin psihic (nu fizic, atenție!) din aprilie încoace, de la moartea copilului său, și complet debusolat. Fără echipă și vânat permanent, unicul CR7 a spus adio șansei se a fi campion mondial vreodată.
Sunt fericit, am prins în toată splendoarea activităţii lor cei mai talentați fotbaliști ai ultimilor 40 de ani și probabil cei mai buni din istoria sportului-rege. Da! Adio, Cristiano Ronaldo! Ești unic, așa cum este și Messi.
Vă mulțumesc!
Maroc scrie istorie, își joacă șansa…
Celălalt meci al zilei, Anglia vs. Franța, 1-2, a avut de toate.
A fost cel mai echilibrat meci și cel mai frumos de la ediția asta.
Am avut de toate: goluri, lovituri de la 11 metri, ratări de penalty. Doar cartonașe roșii nu au fost. Senzația mea, una peste alta, e că englezii au fost superiori, dar vorba aia: „fotbalul e pe goluri, nu pe nasturi”.
Tchouameni (’17), Giroud (’78), respectiv Kane (’54) au punctat frumos, la capătul unui meci de 1, X sau 2. Mai oportuniști, cocoșii galici merg în semifinale, răsuflând ușurați după penalty-ul ratat de Kane în minutul 84. Rămân cu senzația că englezii au fost mai buni, dar dacă ratezi enorm, te poate costa treaba asta…
Cam asta a fost povestea sferturilor acestui atipic Mondial.
Avem două echipe axate pe apărare și disciplină tactico-defensivă, Croația și Maroc, avem două echipe-spectacol, Argentina și Franța.
Personal, vreau o finală în care pumele să dea piept cu cocoșii, dar na… la câte anomalii au fost runda asta, vedem.
P.S.: O epocă apune cu acest Mondial.
Cred sincer că a fost cea mai frumoasă!
