” Dacă pentru dumnealor (preoții) nu contează decât veșmintele frumoase și mașinile cu care se plimbă prin oraș, este o greșeală, pentru că România este, în majoritate, o țară ortodocsă și ar fi bine să-și revizuiască un pic poziția”. Doamne, ajută!, Doamne, miluește!, adaug la declarația cu care ne-a binecuvântat Gabriel Giorgi, PSD-ist fruntaș la Gorj și director numit politic prin concurs. Bine le zice dumnealui, se observă de la o poștă că rezultatele referendumului nu sunt ușor de digerat și, iată, la supărare cuvintele grele curg. Eu mă întreb, însă, dacă Giorgi a realizat conotațiile celor zise sau a dat drumul la obida din suflet, trezindu-se cu vorbe spuse la radio și citate la gazetă. Drept este, românul plătește și pentru morți, și pentru vii, s-au creat falii între enoriași și o parte dintre slujitorii bisercii, oameni în sutane convertiți la desfrâu și huzur. În România de azi, greu să mai vezi, în marea de limuzine, preoții care te trec praguri, îți deschid porți, te inspiră. Există, nu îi numeri pe degete, dar omul este lovit în față și suflet de opulență. Iar asta îl orbește, îl surzește și nu vrea să mai știe multe, experiențele sale îi sunt suficiente. Dincolo de problemele Bisericii, Giorgi a vorbit despre funie în ultimul club de fițe cu siglă politică la intrare. Limpede, cu subiect și predicat, și fără să se impună subtitrare, a prezentat clasa politică, tovarășii cu carnete de aceeași culoare. Cunosc, nu toți, nici toate din ciorba pomenită, însă excepția face regula. Directoru’ lu’ trei trandafiri ne pleznește peste ochi cu greșelile altora, le expune la drumul mare, dar, orbit de orbirea puterii politice, nu vede mașinile colegilor de partid, veștmintele acestora, ca să nu mai vorbim despre viloaie, dezmăț și toate cele ce aparțin unei vieți atribuite prelaților. E Gorjul plin de asemenea exemplare și, iată, în cazul dat, cel al milițiilor lipitoare de afișe abonate la funcții publice, nu se pomenește despre greșeli, despre obligatorii revizuiri de poziții și comportamente. Nimic, nicio vorbă despre ei. Doar pentru unii cred că pot. Și pot, o dovedesc. Fariseism altoit cu tupeu, nu te joci. Îi scoți pe popi la tablă, îi pui pe coji de nucă la colț, dar dacă te apucă damblaua realității nici nu mai știi cu ce palat al politrucilor să începi numărătoarea, despre care să spui mai întâi că s-a molipsit de burghezie, într-o dementă încercare cotidiană de a-și lipi eticheta de aristrocrat. Lumea e a lor. Declarația lui Giorgi este încă un semnal că personajele astea, altădată oameni ce știau să-și ia, strategic, șuturi în fund de la gloată, s-au rupt total de viețuitoarele bipede și cu drept de vot ale României. Dacă nu credeți, poftiți de cercetați, încercați să vă explicați singuri cam ce reprezentăm pentru unul din specia senatorului Cîrciumaru. Fostul primar, fără să clipească, ne spune că fiica sa și-a cumpărat cabană în Rânca în schimbul a 70.000 de lei. După ce v-ați răspuns, așteptați să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic. Cam așa, cum facem de o istorie încoace. Noi tot cum ne știm, frumoși și veseli. Ei tot pe acolo, mai îmbuibați și mai sfidători. Totuși…E foarte posibil ca Giorgi să fi dorit să ne arate ceva. Să ne spună că generația sa din PSD dorește o reformarea bisericii. Tactică sau nu, omul pare să se fi pliat pe o stare de spirit generată de realitățile vremurilor. Prea puțin. Insignifiantă poziționare. Mărunt mesaj. Tonele de sfidare din propria bătătură atârnă mai greu decât clopotul Catedralei Mântuirii Neamului. Clar, produc și un zgomot care pute. Rău. Precum o eructație zdravănă devenită slogan politic: Să bagi spaima-n popi și fripturi pe gât la pesediști!
Opinie
Aurel Măceșanu
