Înțeleg că domnul Andrei Caramitru, de la USR, s-a agitat până aprape de implozia neuronilor când a aflat, conjunctural, că jandarmii se antrenează cu muniție de război la Gorj. Și omul nostru a combătut zdravăn, tot țipa în cuvinte că jandarmii se pregătesc să tragă în protestatari, la un viitor ordin. Discuția a fost lungă și spumoasă, s-a ajuns până acolo încât Caramitru junior a cerut modificarea legilor, uite așa, să nu se mai antreneze jandarmii cu muniție reală. Multe replici, timp pierdut. Revoltatului trebuia să i se spună că și jandarmii sunt militari. Și punct.
Militari, a se reține. Militari sub incidența legilor militare.
Venind spre casă, îl avem pe Valentin Chepeneag. Zic eu, un tânăr ce poate fie de folos Gorjului pe anumite segmente. Pe viitor, și nu în funcția pe care l-a cocoțat în stil Dragnea Mihai Weber.
Ce a făcut, nu de ieri, domnul Chepeneag?
Și-a cam nenorocit cariera.
De tot și definitiv în România și Europa de astăzi și, cred, de încă ani buni.
Directorul lui Weber, prin evocarea lui Zelea Codreanu, a dat impresia că a transmis camarazilor că face şi el parte dintr-o pătură ideologică în totalitate convinsă că patriotismul înseamnă pistolul sub pernă.
Și ne supără ungurul, poc!
Ne enervează țiganii cu țigănia lor în piață, ia de aici câteva boabe: poc, poc!
Se dezvoltă evreii cam mult cu comerțul, americanii, francezii, bulgarii cu ardeii și castraveții, în detrimentul românilor? Ne deranjează că nemţii vând mai multe maşini? Scurt: poc!
Și acum ajungem și la ai noștri, la trădătorii de neam și de țară stabiliţi online, în special cei ce au alte crezuri, care, nu se poate altfel, și ei același tratament: poc, poc!
Povestea cu falsul patriotism (sub care se ascunde o aparentă şi facilă salvare a României) poate deveni armă periculoasă, dar, subliniez, până la un anumit nivel. Numai atât. Cel puţin acum.
Să nu furi de la țară și oamenii ei, să îți înveți copiii Tatăl nostru și să-i duci la mormântul bunicilor, să le spui povești despre neam și istoria lui, să îți faci treaba la serviciu mai bine decât toate națiiile lumii și atâtea, și atâtea, par a nu mai fi elemente care să te definească drept un bun român. Asta face un creştin iubitor de ţară. Oriunde în lume. Din câte vedem, nu mai este de ajuns atât.
Dacă nu le zici la toți ungurii, țiganii, evreii, nemții și americanii de grijanie, nu ești patriot. Se ştie, regulă de bază propovăduită intens de minţi cu propietari neştiuţi, cei mai mulți și cei mai aprigi ascunşi sub diferite nume pe facebook. Periculos, dar încă nu s-a aprins becul roșu. Iar Chepeneag nu a înțeles asta.
Pentru o mișcare la care, prin postări, sugerează că s-ar alătura, îți trebuie personalități publice, cu o notorietate extraordinară, în prima linie. De la nivel național, până la nivel de județe și orașe. Iar la noi nu prea văd învățați care să dea buzna. Pe la alții, chiar foarte aproape, da. Tânărul social-democrat trebuia să știe asta, a riscat pentru?
Pentru a-și anula foarte multe șanse pe viitor. Dacă nu pe mai toate.
Nimeni, la un anumit nivel, nu va colabora cu un cetățen care defilează cu Corneliu Zelea Codreanu.
Vrem noi sau nu. Ei nu vor. Nici să audă.
Iar o țară izolată, știm ce înseamnă. Dacă nu, o să fim condamnaţi să aflăm. Mai devreme sau mai târziu.
Povestea e la final, avem doi tineri. Cu școală, cu multe realizări personale. Nu oricine.
Dar avem, înainte de toate, doi cetățenii cu pretenții de lideri, însă rupți de realitatăţile lumii noastre cea de toate zilele. Departe de stăriile României, dar, poate părea paradoxal, de ajuns de abili încât să ştie să profite de ele.
Zic tot mai mulți și tot mai tare, adevăratul simţ al lumii l-am pierdut de pe când s-a desființat stagiul militar obligatoriu și practica agricolă.
Cale de mijloc în România nu pare a fi.
Tânjim după extreme.
Și asta se simte, se vede cu ochiul liber, dar, mama lor, farmaciștii NU au leac pentru starea națiunii.
– Opinie –
Aurel Măceşanu
