1 Decembrie – ”Scrisoarea fratelui trădat”

Ion către Gyury Laslo

Alexandru Alexandru

Șogore maghiar, preaiubite frate,
Dinspre partea stângă inima îmi bate
Și palpită biata în ritm sacadat,
Bolnavă și plânsă, fiindcă ,,te-am trădat”!
Când veniși din stepă, călare pe iapă,
Ți-am dat pită albă și din cofă apă,
Buruieni de leac să te vindeci când
Îți rosese iapa pielea de pe fund!
Pajiște întinsă, munți înalți și văi,
Să îți pui sălașul, cortul și pe ai tăi,
Miere de albine, vinuri și licori
V-am zis ,,bun venit” ca la călători.
Tu și neamul tău, păsări migratoare,
Nu cereați atunci țară sau hotare,
Doar un loc de cort și un vad mai bun
Pentru om și cai obosiți de drum.
Limpezimea apei, holdele bogate
V-au oprit din drumul către mai departe,
Iepei tale, frate, nu i-a fost prea greu
Să se-ndrăgostească de catârul meu,
Și să procreeze mânzul de tip nou,
Pe care generic l-am numit bardou!
Ildiko și Leana s-au chemat surate,
Iar tu Gyuri Laszlo, mi-ai fost ca un frate
Și trăirăm noi, pașnici pe aici
Până-ți transformași pielea în șorici!
Nasul la purtare ți l-ai luat un pic
Devenind feroce, lacom și calic.
Îngroșași obrazul, te-ncălțași în cizmă,
Denigrând opinca cu dezgust și pizmă.
Te prinseși în ceardaș și uitași de sârbă,
Iar călușul nostru îl priviși cu scârbă,
Apa din Ardeal, limpede și clară,
Baltă nămoloasă începu să-ți pară,
Bunătatea mea, dragostea și mila
Le călcași cu talpa, cum călca Attila
Colburile lumii, când venea în iureș,
Din stepa kalmucă înspre Olt și Mureș.
Ai venit amice cu cortul și calul
Și domnești acum peste tot Ardealul.
Limba ta e limbă, chiar națională,
Vorbită pe stradă, în Altar și școală.
Varga e student, Borbely la Senat,
Tokes preamărește ritul reformat,
Liberă e Magda, fără preambul
Să se dea în stambă pe la Istanbul,
Cum și Leana mea, goală și-n papuci,
Face lobby țării la vecinii turci!
De ce zici tu Gyuri, că eu te-am trădat,
Te-am bătut cu parul și te-am alungat,
Când tu știi că eu te pusei la masă,
Iar aici la mine ai fost ca acasă?
Te plângi pe aiurea, că te-am agresat,
Ți-am sedus muierea și te-am epurat!
Cum de minți amice, cu nerușinare,
Când tu în Ardeal ne impui hotare,
Limba lui Attila, școala în maghiară
Și drapelul vostru peste biata țară?!
Cum te plângi tu, Gyuri că v-am epurat,
Când UDMR-ul este stat în stat?
Nu voi faceți legea după cum vreți voi,
Dincolo de munți și chiar pe la noi?
În scurte metraje și în orice clip,
Nu vorbiți de Trăznea, nici măcar de Ip,
Ci îi dați din gură că am obidit
Un popor de rasă, pur și erudit!
De ce minți tu Gyuri, cu bună știință
Când ai mii de morți puși pe conștiință,
Români de ai mei, neaoși din Ardeal…
Nu veniți din stepă migratori pe cal?
Cum de zici tu, Gyuri, că eu te-am trădat,
Te-am lovit cu parul și te-am alungat,
Când tu știi prea bine că te-am pus la masă,
Iar azi ești stăpân ca la tine-acasă?

Articolul precedentDe sărbători, municipiul Târgu Jiu va avea trei brazi naturali împodobiți
Articolul următorPrimari din Gorj la ordin, de Ziua Națională