Dacă mor de ceva pe lumea asta (și p-ailaltă, clar!), e pe ipocriții de n-au mâncat ceapă, însă le duhnește gurița suavă ca la un aprozar de cartier. Concret, m-a apucat greața când am început să văd postări jivinești de regrete, de dezavuare a graniței ce s-a creat între cetățenii României. „Nu mai suntem uniți, dom’le, ne-au dezbinat ăștia!”, iar gargara se zbate între tra-la-la și bla-bla-bla. Numeroși postaci de o evidentă orientare stângace (nu de Stânga, căci nu mai există în România de foarte, foarte multă vreme!) au dat-o-n sentimente. Mai să cred că s-au pus din nou bazele Armatei Salvării. Sau, să fie și mai clar, ale unui ONG creștinesc, emanație a ortodoxismului pur.
Până vineri, doar dacă ne raportăm la mesajele postacilor (prin postac înțeleg individ aflat în slujba/solda/arsenalul unui partid politic), nu am văzut decât dezbinare, ură, vrajbă și incitare la violență. Și de pe Dreapta, evident, dar nici cu Stânga… nu mi-e rușine. 
Sunt de pus la panou postările, „de ezemplu”, privind „diasporezii”, termen ofensator și peiorativ ce nu dovedește altceva decât decrepitudinea dinozaurilor comuniști și a progeniturilor de rigoare. Simțeai ură la vibrația fiecărui cuvânt citit ori rostit. Frumos până aici? Continuăm. După seara de pomină de vineri, au început să apară – taman din partea postacilor (instigatori) – mesaje de uimire („Unde a ajuns această amărâtă de țară?”, „Ce s-a petrecut cu românii de se nenorocesc între ei?”) ori de regret naționalist („Ne-au nenorocit străinii în anul Centenarului!” – de parcă nu tot noi ne-am făcut și ne facem rău!). Înțeleg să se consume cetățenii care nu au emis maxime, dar taman tu, trogloditule, să începi să postezi chestii de compasiune?! Mult tupeu vă trebuie, neisprăviților! Nu mai pomenesc de televiziunile naționale ale lu’ pește prăjit, unde e mai groasă treaba!!! Nerușinare maximă! Să lămurim cum stă treaba cu manipularea cea de toate zilele. Suntem bombardați permanent cu chestiuni manipulatoare. Noi înșine manipulăm. Voit sau nu, aici e o altă discuție. Dar o facem la fiecare postare pe Facebook, la fiecare vorbă aruncată într-o emisiune, la fiecare rând scris într-un ziar. Chiar și cele pe care le citiți acum sunt subiect de manipulare. Societatea este bazată pe așa ceva. Unii o numesc pompos „persuadare” ori „persuasiune”. Simplu: e manipulare de la cap la coadă. Ce atâta discuție? Să poți evita așa ceva… e aproape imposibil. Nu știu unde ar trebui să te găsești… Poate în afara spațiului terestru, dar și acolo am dubiile mele.
Eu am puterea să recunosc că am influențat oameni. Nu știu cât din cele scrise ori spuse de mine au ajuns la cei din focul evenimentelor (100% manipulatoare!) din Bucureștiul acestui weekend, dar nu am ajuns atât de jos cu moralitatea încât să mă dau fată mare și să-mi exprim un fals regret că suntem divizați. Da, suntem. Din vina noastră, a tuturor românilor! N-au vorbit postacii la care fac referire de acel abject care a spus că Jandarmeria are ordin să tragă și doar cei puternici vor sta-n picioare, vor supraviețui. Nu au vorbit postacii despre „Mitralieră”, sfertodoctul cocoțat prin Parlamentul României, care iarăși a amenințat oameni în weekend. Nu, cum să amintească de așa ceva?! Nu e voie, nu e ordin pe unitate.
Închei trist și vă cer scuze dacă – din cauza celor aruncate și de mine în spațiul public – s-a ajuns la violențe. Târâtoarele ipocrite nu au curajul să facă asta. Mai mult, ele-și schimbă fețele mai des ca perechile de chiloți în zilele toride de vară. Mucles și la bulăul istoriei cu voi, hiene pudibonde!
Opinie
Ionuț Catrina
