Imaginile cu tonele de gunoaie din Dumbrava Drăgoieni, rămase după petrecerea de 1 Mai, au făcut înconjurul României. Municipiul Târgu Jiu, cel pe care ne străduim să îl prezentăm drept oraș turistic cultural, a ieșit în fața lumii așa cum stă și acasă. În papucii chinezești, fără etichetele și chinul pregătirilor apariției în societate. Pentru veșnica șosetă găurită, maioul pătat de sos și halatul ars de țigară, imaginile de la Drăgoieni nu au produs rumori, fiindcă, nu-i așa, doar nu a venit sfârșitul lumii. Nu am dat la nimeni în cap. Și, fără rețineri, mai aruncăm, sictiriți, pe geamul de la bucătărie, două – trei coji de ouă, sigur așa ajung mai repede acolo unde le este locul. Și nu ne pasă, vaccinul antirușine a dispărut de pe aici. Iar noi, dezinvolt, ne specializăm în autodistrugere. Iar acolo unde nu este oraș, localitatea se numește altfel. Chiar dacă există blocuri.
Doar câțiva pași prin orașul lui Brâncuși
Evident, această scurtă introducere a iritat, deja. Pentru că, deseori, suntem convinși că omenia, bunul simț și educația au buletin de Târgu Jiu. Aici s-a născut tot binele lumii, însă nu prea avem noroc. Din cauza altora, desigur. Desenăm un sumar traseu al unui vizitator, persoană care poate ajunge în reședința Gorjului cu trenul. Dincolo de aspectul dezolant al Gării CFR, există riscul ca o cărămidă să cadă, oricând, din clădirea nerenovată de la inventarea mersului pe jos. Nimeni dintre salariații CFR nu a crezut de cuviință să delimiteze zonele de risc cu o banală bandă. Sau o sfoară, eventual. Teafăr și nevătamat omul traversează strada, bulevardul Republicii, și, în dreptul gurilor securizate, a ceea ce se dorea un pasaj subteran, începe să fotografieze urbea în care a fost îmbiat să vadă operele nemuritorului Brâncuși. La doi pași, o femeie tânără toacă semințe, iar porumbeii s-au adunat să profite de resturi. Da, pe marginea bulevardului, ziua. Și o face de ceva vreme, grămada de coji de pe caldarâm este dovada efortului depus. La câteva sute de metri, statuia Domnului Tudor, cel care de la 1821 arată gorjenilor calea Bucureștilor. Câteva cadre și, dintr-o dată, atenția turistului este atrasă de un coș stradal din capătul străzii 8 mai. Prin locurile astea nu par să existe ghene de cartier, omul aruncă resturile din casă la stradă. Într-un amărât de coș sunt înghesuite cutii de conserve de roșii, pet-uri de bere, oarece mizerii, cam tot ce-i prisosește cetățeanului prin apartament. Dar nu-i așa. Există locuri special amenajate și străinul le descoperă. Întâmplător, dus de pașii făcuți în voie pe aici. Sunt pubelele subterane, însă unele blocate cu lemne și alte minuni. Alături, o mașină de spălat, iar pe boxa destinată colectării ”reciclabelelor” stau atârnate câteva obiecte vestimentare. Ca la un târg de vechituri. Fix așa. Peste stradă, între blocuri, un munte de saci și deșeuri tronează într-o curte interioară formată de clădirile ridicate în fostul regim. Rufele întinse la uscat îl intrigă și, din instinct, duce aparatul de fotografiat la ochi. ”Degeaba faci, domne, poze, în zadar îi reclami. Vine Primăria cu mașinile și încarcă, iar ăștia se bucură că li s-a eliberat locul în care își pot etala nesimțirea. Imediat repetă isprava, așa o țin. Iar rufele. Parcă suntem la țară. Toate apartamentele de aici au balcoane, dar…”, vine mesajul unui localnic,” care îl crede pus pe reclamații. În sfârșit, centrul orașului. Locul de unde se dă ora exactă în Gorj. Interesant, își zice, însă imediat observă cum cățelușii de companie sapă vizuini în spațiul verde, iar în timpul ăsta stăpânii au alte preocupări. Sunt și alți câini, nu îi putea rata. Unii au ceva la ureche, crotali pentru identificare. S-au rătăcit, sărmanii, sigur câțiva oameni sunt disperați. Caută înnebuniți, iar bietele animăluțe sunt chiar în centru. Cu deja un film foto consumat, vizitatorul își reîncarcă ”arma”. Gata, a intrat în Parcul Central, acolo unde orice pasionat de frumos pierde noțiunea timpului. Brâncuși ”nu se vede”, titanul din Hobița trebuie ”citit”. Chiar și pe litere, nu-i o rușine. Trei zgherbe dacă pricepi, mare lucru. Minunile astea au fost găurite cu cuie, adevărat sacrilegiu. Nu departe de Masa Tăcerii, stai jos dacă poți. O bancă de pe care ai putea admira a parte din Cale fost devastată. E lovitură de picior și încă o imagine surprinsă fotografic, tocmai bună pentru a prezenta oferta Gorjului turistic. Destul, ziua e pe sfârșit. O fotografie de sus, Târgu Jiu în cadrul larg și la revedere. Și, da, chiar mai reușește o ”piesă” pentru tolba care va fi deșertată lumii. Sus, în natură, în spatele târgului de la Drăgoieni, zac aruncați saci de cartofi și arpagic. Se degradează și afectează mediul înconjurător. Scurta vizită în orașul lui Brâncuși s-a încheiat. Mai bine pentru noi. Comozi, în maioul pătat de sos, ne uităm în buletin. Aici e miezul, vere!
Galerie foto:
