Eu te-am făcut, eu te omor!

E pe viață și moarte la Gorj, chiar dacă în județul ăsta, leșinat în zacerea așteptării minunilor promise de la București, doar focurile de armă și mașinile sicrie de oameni mai dau senzația că mulțimea nu a paralizat total. În letargia generală, un om trage sfori, nu are liniște, somn, conștient că îmbrățișarea providenței echivalează cu sfârșitul social, fatidicul sertar plin de figurine prăfuite, altădată vii. Și dacă ar fi doar el la mijloc, dacă începutul sfârșitului ar bate numai în poarta senatorului Cârciumaru, poate s-ar resemna. Poate, dar pe lângă obsesia puterii sunt mulți, destui de protejat încât să-i facă bătrânețile așa cum nu și le-ar fi dorit. Oameni care îl trag de mânecă și îl aruncă în lupte nevăzute ochiului nedeprins cu mizeriile de dincolo de ușile capitonate. Cui îi lasă, după ce o viață l-au slujit? El cu sacii în căruță, ei încotro, pentru ce amar atâta credință și supunere orbească? Iar legăturile primejdioase pot fi motiv de prietenie și, deopotrivă, de șantaj. Tot târgul vuiește că senatorul l-a pus la punct pe Mihai Weber cât ai pocni din degete. Da, Weber, apropiatul lui Dragnea, cel care până nu demult cerea vocal conducerea PSD Gorj. Și protejații lui Cârciumaru ce făceau, unde, pe ce cărări? Iar de aici istoria cu lucrarea senatorului, cel care într-un mare stil l-ar fi domolit pe domnul Mișu. Scurt și în aplauzele apropiaților. Reașezarea partidului, reforma promisă? O imagine proaspătă și viguroasă în fața electoratului? Să mai aștepte, chiar cu riscul ca în PSD Gorj nemulțumiții să devină și mai mulți, iar populația să își reamintească autorii depopulării de pe aici. După Weber, Cârciumaru l-a luat țintă pe Romanescu. În orb, fără să se gândească la consecințe. Fostul primar al Târgu Jiului a apus că edilul-șef în funcție a negociat la nivel central trecerea în PSD. Posibil, însă poveștile astea nu se spun. Rămân între cei implicați, așa se câștigă o anumită încredere care deschide uși în viață. Dai din gură, dai din casă, imediat ești exclus, considerat de neîncredere. Romanescu, cu majoritate PSD în Consiliul Local și fără bani pentru continuarea investițiilor, pentru viitorul său și al orașului,  trebuia să ia în calcul orice propunere. Cel puțin dintr-o politețe care se impunea. Primar fiind, nu întorci spatele celor care au pâinea și cuțitul. PSD-ul, la rândul său, l-a luat în calcul pe Romanescu și nu oriunde, ci la București. Iar aici Cârciumaru și-a lovit partidul cum nimeni nu o putea face. Viceprimarul Aurel Popescu s-a tot chinuit să convingă populația că discuțiile dintre Romanescu și PSD sunt simple zvonuri lansate de apropiații liberalului, intoxicări mârșave care să dea impresia că PSD Târgu Jiu nu are un potențial candidat cu șanse reale la funcția de primar. Nu dă bine, chestia asta în percepția populară te transformă într-un biet liliputan, iar experimentatul Popescu a sesizat pericolul. Poftim, în două vorbe spuse la radio, Cârciumaru a desființat tot. Tot ce spera că o să aibă șanse în bătălia cu Romanescu. Logica este elementară, nu trebuie multă carte. Băiete, erai bun și partidul credea în potențialul tău? Partidul te arunca în luptă, te promova, se punea la picioarele tale să te ridici pe el. Acum, o să te prezinți în campanie în fața lui Romanescu, iar el o să îți râdă în nas: ”Meștere, nu cunosc de unde ai apărut și ce vrei, eu știu doar că PSD-ul m-a vrut pe mine. Nu pe tine!”. Urâtă lovitură, Cârciumaru a dat cu lopata de pământ peste o mulțime de voturi. Cum vine asta? Romanescu nu e bun, dar PSD-ul îl curtează? Cum să faci opoziție, să îl sfâșii? Cine și ce logică să mai găsească aici? Senatorul poate mai mult, mult mai mult, și sunt convins că împreună cu soldații săi nevăzuți urzesc planuri. Pentru ei, pentru PSD-ul lor și Gorjul lor. Iar cei care le stau în cale trebuie să se aștepte la multe nefăcute. Locurile, funcțiile, instituțiile de pe aici sunt considerate proprietate personală. Care, nu-i așa, se lasă moștenire.

Opinie

Aurel Măceșanu