Putea fi o zi oarecare de mai, zi și lună ce s-au tot plimbat prin calendarele existenței noastre în care, de prea multe ori, doar numărul anului a contat. Ei au vrut să fie istorie, iar noi, plictisiți de mușcatele de pe stâlpii orașului, am îmbrăcat suflete de sărbătoare convinși că ai noștri, cei mari, și-au întors fața către orașul pe care ani de zile nu s-au deranjat să îl privească în agonia depopulării sale.16 mai 2015 și, în sfârșit, la Târgu Jiu erau semne că România și o întreagă lume nu ne lasă să ne ștergem de pe hartă cu nepriceperea noastră. Cu premierul Victor Ponta și Livu Dragnea, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – de la acea dată, prezenți în sala de festivități a Primăriei municipiului Târgu Jiu, s-a semnat contractul care trebuia să ofere comunității un stadion de fotbal la standarde europene.
”Pe fondul discuțiilor purtate cu reprezentanții Companiei de Investiții, am stabilit ca în continuare CNI să se ocupe de absolut tot, plecând de la studiul de fezabilitate până la predarea la cheie a complexului sportiv, de patru stele”, spunea primarul de atunci, Florin Cârciumaru.
S-a vorbit mult, cuvintele mari deveneau mici și, una peste alta, investiția care urma să înghită mai bine de 20 de milioane de euro trebuia finalizată în 18 luni de la data începerii construcției. Încă mai exista fotbal, toți își doreau să vadă Pandurii pe noua arenă, în cupele europene. Odată cu demararea și avansarea lucrărilor s-au tot vehiculat termene peste termene, echipe aduse la Târgu Jiu pentru meciul de deschidere, populația trebuia convinsă că în viitorul apropiat porțile stadionului se vor deschide oficial. Vorbe în vânt și campanii electorale, cele mai pesimiste date avansate au fost depășite, iar în toamna târzie a lui 2017 cetățeanul află că ivestiția s-a cam finalizat, dar nu poate fi dată în uzul comunității. I se spune că este necesar alt proiect, alte licitații, noi lucrări și, poate, în vara lui 2018 va putea merge la un spectacol sportiv acolo. Noul primar, Marcel Romanescu, lămurește lucrurile subliniind că proiectul inițial nu a prevăzut amenajarea zonelor adiacente, exteriorul construcției care este în picioare.Pentru ”finalizarea finalizărilor” ar mai fi nevoie de aproximativ 2 milioane de euro, sumă pe care CNI s-a angajat să o suporte în mare parte. Doar verbal, însă.
Ce-i mai trebuie stadionului?
”Pentru punerea în funcțiune a obiectivului de investiții mai sunt necesare o serie de lucrări, care nu fac obiectul contractului inițial, cum ar fi:
– amenajările și rețelele exterioare (canalizare ape pluviale și ape menajere, rețea hidranți exteriori, diverse branșamente). Toate aceste lucrări, care s-au dovedit necesare în urma optimizării soluției tehnice avizată la studiu de fezabilitate precum și în urma obținerii anumitor avize, conduc la necesitatea reaprobării indicatorilor tehnnico-economici aprobați prin HG 890/2014 printr-o nouă Hotărâre de Guvern”, cităm dintr-un document oficial.
În atare condiții, amenajarea peisagistică pare un simplu moft ușor realizabil, deocamdată nu poate fi vorba de un aviz ISU, fără de care nu pot fi organizate nici măcar vizite de grup ale arenei.Temperatura în interioare trebuie menținută la 12 grade Celsius, iar asta arde la buzunarele municipalității.Fără toate branșamentule puse la punct nu s-au putut realiza probele la toate echipamentele și dotările stadionului.
”Verificarea zilnică a pompelor cu ajutorul cărora se fac epuisimente, a tuturor spațiilor și a încăperilor din cadrul obiectivului”, o altă dandana pe capul autorităților locale care trebuie să cheltuie, fără a putea încasa nimic deocamdată.
Astea sunt realități extrase din documente oficiale, realități despre care autoritățile au tot ”uitat” să vorbească. Ani la rând s-a mințit cu zâmbetul pe buze.
Probleme negate
Pe surse, am aflat că execuția interioarelor lasă mult de dorit. S-a lucrat cu materiale de proastă calitate și într-un ritm alert. Viceprimarul Aurel Popescu a dat asigurări că totul este în regulă, iar prefectul Ciprian Florescu declara că nu are nicio o emoție în privința lucrărilor efectuate acolo. Zilele trecute, în trei rânduri, s-au desprins elemente decorative din acoperiș, totul pare decupat dintr-un fim urât.
”Partea metalică, cea care îmbracă stadionul, este executată cu mari probleme. Acoperișul nu s-a nimerit la forma din proiect și l-au găurit de vai mama lui. Plouă în tot stadionul printre rosturile de dilatare. Rosturile de dilatare sunt acele zone de legătură dintre plăci. Nu s-a făcut izolarea corespunzătoare și curge apa. Nu s-a mai turnat șapă de egalizare, iar plăcile de granit au venit cu deficiență de tăiere și ce a ieșit, Dumnezeu cu mila”, ne-a spus, printre multe altele, unul dintre muncitorii aflați pe șantierul stadionului.
Până și vestitul hotel de patru stele este considerat cel mult la nivel de internat cămin pentru elevi. Mocheta a fost lipită de podea cu prenadez, iar din baie se intră direct în cameră.Dotarea vestiarelor este considerată una ”de mâna a doua”, în sensul că s-a cumpărat mobilier ieftin, sub standardele care au existat până la demolarea vechii arene.
