A fost odată un teren sintetic la Târgu Jiu
Cei care au jucat fotbal la echipe din Tg-Jiu, sau pe la echipe din judeţ, dar mai ales cei care au inceput fotbalul pe terenurile din Complexul Sportiv Municipal şi care acum probabil se apropie de vârsta pensionării, îşi mai amintesc că principalul teren de antrenament din stadion era fostul teren 2. Acolo chiar se jucau şi meciuri oficiale, pe lângă antrenamentele de zi cu zi ale pandurilor, sau ale altor echipe din Tg-Jiu, pentru cei care nu ştiu trebuie spus că au fost vremuri în care în municipiu erau 3-4 echipe înscrise la judeţ. Dar acolo au crescut mai ales juniorii deveniţi mai târziu jucători la Pandurii şi alte echipe din Gorj, micii fotbalişti din Tg-Jiu de acolo porneau spre performanţă sau măcar spre o viaţă sportivă.
Mari fotbalişti aduşi la inaugurare
Devenit un maidan fără iarbă din cauza exploatării şi neîntreţinerii lui corespunzătoare, terenul 2 a fost transformat de responsabilii de la Pandurii în teren sintetic, la un an după promovarea în A a gorjenilor. Cei care au asistat la inaugurare îşi amintesc ce nume mari de fotbalişti şi conducători ai FRF au trecut atunci pe la Tg-Jiu să joace un meci demonstrativ, spre bucuria tinerilor fotbalişti care au avut ocazia să vadă pe terenul lor şi câteva foste glorii ale Craiovei Maxima dar şi pe şeful federaţiei, la acea vreme Mirca Sandu. Sandu i-a avut alături pe Lupescu, Belodedici, Iovan, Săndoi, Sandu Boc, Ungureanu, Prunea, Moraru și Mateuț. Nume de fotbalişti adevăraţi care nu au mai trecut cu altă ocazie pe la Tg-Jiu, poate şi pentru că alt teren nu s-a mai inaugurat! Cu toţii s-au declarat atunci impresionaţi de baza sportivă a gorjenilor, stadionul mare fusese cosmetizat cu scaune din plastic şi tribune supraînălţate care il făceau să arate mai de prima ligă. Realizarea cea mai mare o constituia însă terenul sintetic făcut la standarde moderne, pe nisip, cu iarbă sintetică de calitate şi granule din cauciuc pentru a nu solicita articulaţiile, spre deosebire de terenurile din curtea şcolilor unde s-a aşezat covorul de iarbă direct pe bitum, iar de nisip sau granule nici nu poate fi vorba în unele cazuri.
S-au jucat sute de meciuri oficiale de juniori
Revenind la terenul cu iarbă sintetică, garantat atunci de constructori cel puţin zece ani, acesta a fost dat în folosinţă grupelor de copii de la Pandurii care din 2006 au avut practic o casă a lor, mai târziu lângă teren ridicându-se şi clădirea centrului de copii. Ani de zile, terenul 2 a gazduit sute de meciuri oficiale ale juniorilor pandurilor dar şi ale celor de la Liceul Sportiv şi zeci de turnee, fără a mai lua în calcul meciurile de liga a treia pe care le juca acolo echipa a doua a gorjenilor. Suprafaţa acestuia însă a rezistat destul de bine fiind puţin deteriorată doar în zona porţilor, unde putea destul de rapid să fie reparat prin întinderea unei bucăţi noi din covorul deja achiziţionat prin 2013 de cei de la Pandurii. Din păcate, responsabilii clubului din 2014 au decis să decoperteze terenul care nu ieşise nici din garanţie şi nu au mai pus nimic în loc. Cu toate că exista, cum am spus, covor nou de teren sintetic achiziţionat de club în ideea schimbării covorului atunci când terenul ar fi depăşit perioada garantată de funcţionare.
Nu a fost niciodată un teren nou de antrenament
Dun păcate, oameni care nu pot spune că au ceva în comun cu fenomenul, nişte politicieni care s-au vazut puşi prin conducerea clubului începând din 2014, fără a avea habar de fenomen sau de consecinţele deciziei lor, au luat hotărârea de a scoate covorul sintetic de pe teren propunând înlocuirea lui cu iarbă naturală, proces mult mai scump şi de durată. Dacă ar fi ales atunci doar înlocuirea covorului sintetic, lucrarea era aproape gratuită, pentru că exista deja covorul nou şi granulele din cauciuc, şi probabil că se realiza înlocuirea în mai puţin de o lună. Dar cei care vremelnic au trecut prin conducerea clubului nu s-au gândit atunci la cum să aducă mai repede copiii înapoi în stadion, ci doar la cum să mai stoarcă clubul de nişte bani, pe care urma să îi încasesze atât firma care demola terenul dar şi cea care urma să îl refacă cu iarbă naturală. Printr-o hotărâre a Consiliului de Administraţie din acea vreme, responsabilii clubului (a se citi iresponsabilii) au decis să demoleze terenul sintetic, astfel că într-un week-end, de la începutul lunii mai 2015, buldozerele au intrat şi au distrus covorul de iarbă sintetică şi a doua zi a fost încărcat în maşini şi dus la groapa de gunoi. De neînţeles pentru mulţi a fost atunci graba cu care s-a demolat terenul pentru că juniorii mai aveau doar un meci de jucat acasă până la finalul sezonului şi au fost nevoiţi atunci să joace la Rovinari. Graba era însă justificată probabil de presiunile firmei care urma să execute lucrările pentru un nou teren cu iarbă, Gama Verde, firma fratelui baronului PSD din Vrancea, Adrian Oprişan, semnând încă din 27 martie 2015 deja celebrul contract cu numărul 1373 care a apărut şi în presa din acel an împreună cu primele facturi emise de firma lui Oprişan, deşi lucrările nici nu demaraseră încă. Interesant este însă faptul că deşi terenul de iarbă naturală nu s-a mai realizat nici după trei ani, Gama Verde a încasat bani de la Pandurii şi, conform listei publicate deja de administratorul judiciar, s-a mai înscris şi la masa credală la intrarea în insolvenţă cu aproximativ 2 miliarde de lei vechi, bani solicitaţi pentru contractul de amenajare şi întreţinere a terenului de antrenament şi pentru întreţinerea terenului de joc, după cum se precizează într-o convenţie din 30 martie 2015, deşi, atenţie, echipa nu mai avea nevoie de teren de joc pentru că stadionul intrase deja în procedura de demolare şi Pandurii juca la Severin.
Jaf aparent legal pe contracte de demolare şi mentenanţă
La Tg-Jiu nici nu era nevoie de contract de întreţinere a terenului de joc sau a altor terenuri de antrenament, deoarece clubul avea în parcul propriu toate utilajele necesare întreţinerii terenului, achiziţionate din 2012 când s-a realizat noua suprafaţă de joc. Dar se pare că banii nu erau aşa o mare problemă pentru conducerea de atunci, care părea preocupată doar de risipirea lor, şi de aceea se arunca cu miliarde pe contracte de întreţinere a gazonului sau de demolare a terenului, acesta fiind dezafectat de o firmă care avea contracte numeroase cu CEO, Dogerik Trans SRL, firmă a unui prieten al responsabilului financiar al clubului, Dorin Ioana. Cum s-ar putea justifica acest jaf de miliarde, bani aruncaţi pe demolarea unui teren sintetic funcţional, pe amenajarea unui teren de iarbă imaginar, care nu a mai fost construit niciodată, dar şi pe întreţinerea unui teren de joc pe care nu mai juca nimeni şi care oricum putea fi întreţinut fără costuri astronomice de personalul de la club cu utilaje proprii.
În marea risipă în care se complăcea conducerea de la Pandurii chiar crease în 2015 un nou departament, numit (sic!) „Mentenanţă terenuri”, şi angajase acolo oameni care urmau să lucreze la întreţinerea terenurilor aflate doar pe hârtie. Pentru că în realitate cei de la mentenanţă, care acum se găsesc cu salarii de încasat la masa credală, nu mai aveau obiectul muncii, clubul având practic un singur teren, terenul 3 de antrenament pe care îl îngrijeau angajaţii de la Primăria Tg-Jiu.
Juniorii nu mai au vestiare şi teren de trei ani
Cert este că, de atunci, cei care au avut şi au de suferit au fost juniorii pandurilor şi antrenorii lor, copii neavând unde se antrena şi unde juca şi făcând zeci de kilometri să poată juca un meci acasă, pierzând ore întregi pentru a se deplasa la un antrenament pe un teren din afara oraşului şi neavând, tot de atunci, nici vestiare unde să se echipeze pentru că echipa mare a fost mutată la vestiarele juniorilor când stadionul a fost demolat. Antrenorii juniorilor au fost permanent înjosiţi,obligaţi să pregăzească copii pe terenuri improprii, ei nu şi-au mai putut desfăşura normal activitatea, fiind mai mult preocupaţi de găsirea de terenuri de antrenament şi de convingerea părinţilor să nu îşi retragă copiii de la fotbal.Singura legătură cu juniorii a acestei clădiri o constituie un birou pentru şeful centrului şi camerele de la mansardă în care sunt cazaţi o parte dintre juniorii grupelor de republicani.
