Copii care cred. Și vor, cel mai important. Pui de oameni ce simt că pot să rupă țesătura destinelor împletite de convingeri venite din prea impus și apăsător trecut. Din obiceiuri prin care încă respiră o întreagă etnie. Adolescenți ce au visuri care țin de o carieră și o altă lume. Sunt, există, un astfel de copil tocmai a absolvit cursurile gimnaziale la Târgu Jiu. Și vrea mai mult, mult mai mult. La vârsta la care unele cunoștințe se căsătoresc, Izabela Monalisa Bonculescu începe să-și așeze adevăratele obiective ale vieții.
Izabela are 14 ani și familia ei face parte din comunitatea romă din Târgu Jiu. Părinții săi nu au învățat mai mult de șapte clase, dar ea a absolvit la Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae” din municipiu cu media generală 9.04. Până acum, premiul întâi a fost adjudecat în fiecare an școlar. Vorbește fluent engleza, știe, bineînțeles, limba romani, și vrea să meargă la un colegiu de tradiție din Târgu Jiu. Tată ei este singurul care aduce bani în casă, dar Izabela nu își vede o viitoare familie așa. Va avea un serviciu, o viață socială. A aplicat pentru profilul ”bio-chimie”, vrea să devină medic. Știe, este convinsă că nu va fi ușor, dar trebuie să încerce. Și crede că va reuși. Părinți și bunicii i-au înțeles aspirațiile, i le-au cultivat. Și ei vor o altă lume pentru copilă, au perceput rostul învățăturii și realizează ce perspective poate oferi.
”Eu un copil bun. Când nu citește, își ajută mama să aibă grijă de frățiorul de un an. Nu vrea ca pe viitor să depindă de soț sau de părinți, nu concepe să nu-și poată asigura o viață bună prin puterile ei”, ne-a spus bunicul Novak.
Izabela Monalisa Bonculescu a făcut un pas pentru o altfel de viață. Urmează alții și nu îi va fi ușor. Dar ține morțiș.
