”Țării, cât mai mult cărbune! Și pe sub bandă, la întoarcere, dacă se poate, tovarăși!” Gluma asta amară a dăinuit peste timp și azi, când România îngheață, Bucureștiul își întoarce fața către Gorj de unde cere, imperativ, mai mult cărbune. Complexul Energetic Oltenia este prezentat drept un campion al Sistemului Energetic Național, dar nimeni nu mai are timp să întrebe performerul dacă are nevoie de sprijin. Dacă mai poate respira până la următoarea cursă. Recent, Sorinel Boza, directorul general al CEO, a declarat ziariștilor că majorările salariale care se negociază în aceste zile vor impune reducerea cheltuielilor cu mentananța. Salariații au sesizat pericolul acestei măsuri, oamenii vorbesc despre scăderea gradului de securitate în muncă. Și cam atât, sindicaliștii au obosit să tot numere zilele care au trecut de când li s-a promis înființarea mixului energetic, capitala nu vrea să știe dacă marele campion e hrănit sau îmbrăcat. Despre vitamine nici nu mai poate fi vorba, ”șandramaua” trebuie să aibă aurul atârnat de gât, pentru a salva o țară de la negură și îngheț. Ar mai fi la mijloc banii dedicați campaniilor electorale, afaceri cu mulți de zero în coadă și, nu în ultimul rând, un nesecat izvor de sinecuri.
Administrația CEO a plătit bani mulți pentru a face imagine companiei, dar niciodată, la o televiziune centrală, marii șefi nu au așezat realitatea în imagini, în direct, în studio. Parlamentarii de Gorj aruncă în spațiul virtual discursuri sterile, însă nu au căutat/nu au știut să obțină minimiun de la o țară care tremură de frica ipoteticului calorifer înghețat. Pereții Casei Poporului nu fost tapetați cu prețul uman al ieșirilor din crizele energetice, o țără întregă trebuia să simtă sudoarea dar și presiunea salvatorilor. Și iarăși vorbe, din nou comunicate, iar prețul ”curentului” românesc continuă să fie cel mai mic pe piața europeană. Pentru că stafiile prezentului nu și-au făcut efectul, au fost ascunse într-un colț de țară. Există date oficiale, nimeni nu vrea să tragă în piept pe nimeni, asta e situația reală. Până la viziunea becului aprins, citire de la noul ministru al Energiei, rămân realitățile. Tribunele aplaudă, campionul sleit trăiește iluzia unei minime recunoștințe. Parșiv sentiment, campion ești doar atâta timp cît te afli în teren. După aceea, devii doar o altă legendă.
Aurel Măceșanu – opinie
P. S.
Vine sfârșitul lumii, iar la CEO se lucrează cu antichități, tristă adaptare a expresiei unui salariat CEO.
Galerie foto:
