Pescar bucătar gorjean: Păstrăv înfofolit să crape de sete

Cetățeni, au ieșit vorbe. Da, tocmai acum în pauza competițională. Vorbește lumea că pescarul merge pe baltă și cât e ziua de mare o ține tot într-o politică. Așa își explică unele soții capturile ce nu justifică investițiile. Bașca timpul.  Care treece, nu se mai întoarce. Zic, distinsele, că se sperie peștii la auzul numelor de balauri și se ascund peste mări și țări, acolo de unde, sigur, nu îi extrădează nimeni. O altă acuzație, istoriile despre dame. Ore întregi, tranca, tranca. Ferească sfântul, nici prin cap nu le poate trece așa ceva prietenilor noștri pescari. Onorabilii sunt cu robinetele în gând, presiunea scăzută la apă, ca să nu mai povestim cât gândesc și răzgândesc viitoarea culoare a dormitorului. Și, da, nu putea lipsi bucătăria. Se schimbă rețete, secrete, un pescar adevărat trebuie să facă artă din bucătăreală. Musai și obligatoriu.

Stai să vezi, astăzi m-a împins necuratul să îl provoc pe Claudiu Fiu la o istorie gastronomică și din senin s-a schimbat starea vremii.  Pe toate canalele. Da, sigur, nădăjduiesc vremuri mai bune, cu curcubee pe bolta palatină, sic!, însă, docamdată, sunt la stadiul averselor.

Claudiu Fiu:

”Buuun! Ei, că tot avem sezon deschis la păstrăv, putem încerca o rețetă muntenească: păstrăvei cu smântână. Grozavi sunt cei pescuiți la râu, dar în lipsă jucăm și pe fals cu cei cumpărați de la păstrăvărie. Atenție, 6 și câte or mai fi de bucăți, dar de maximum 200 de grame să fie. Obligatoriu un pahar cu pesmet, două cești cu smântână și vro’ 50 de grame de unt. Grijim bine peștișorii să fie curați, presărăm ceva sare și lăsăm minimum un ceas/două la rece. Nu folosesc boia sau piper. Agresează gustul fin al peștelui nobil. Se freacă untul cu o ceașcă de smântână după care păstrăvul trece la machiaj. Acoperim cu compoziția rezultată peștele, tăvălim prin pesmet și iar compoziție, până face o coajă groasă. Urmează o bălăceală pe cinste în ulei bine încins. Smântâna rămasă o păstrez separat. Pentru cei ce poftesc să adauge la păstrăvul prăjit. Cum ziceam că este o rețetă muntenească, în perioada asta poate te bate norocul și dai peste vreo două-trei mânătărci. Astea se taie grosier, se dă la tigaie, pe un strat subțire de unsoare, iar când se mândresc rumene arunci peste ele sare, piper și o mână de pătrunjel. Înainte să le dai marșul din tigaie, pui și un pic de unt. Să lucească, să ia gust dulce și bun. Ehee, acu-i baiul cel mare. Păstrăv, hribi, dar setea strigă din pântece și suflet. E recomandat un vin galben-verde, sec, așa precum cel de pe Valea Sohodolului. Au gospodarii de acolo un cristalin taman bun. Vin curat, produs cum s-a învățat din bătrâni. Tot acolo și păstrăv, și hribi, și oameni de omenie. Hai la Gorj, dacă te lovi pofta și nu ești de pe la noi! Doamne ajută și sănătate! …. Hai la deal, măăăh, hai că-i vremea!”.

Galerie foto: