Înălțător! La 100 de ani de România Mare, Ion Țîrlea, prin pagina sa ”Târgu Jiu Odinioară”, ne prezintă istoria fascinantă a unui erou gorjean. Cu ajutorul lui Sabin Cornoiu, șeful Salvamon Gorj, primim în dar mai mult decât o lecție de viață, de patriotism și credință în Dumnezeu: primim cheia României Mari și a veșniciei naționale. Orice dascăl de istorie cu activitate pe meleagurile Jiului de Sus este obligat moral să prezinte elevilor și să explice pe înțelescul fiecărui copil testamentul învățătorului Bâldea I. Emilian, din Teleștii Gorjului.
Născut în 1893, învățător ca și tatăl său, Emilian Bâldea participă la luptele din Războiul cel Mare. Este grav rănit, dar supreviețuiește. Prețul plătit a fost scump, învățătorul gorjean va purta toată viața povara invalidității. Înaintat la gradul de caporal, este decorat cu ”Virtutea Militară” și lăsat la vatră. I se acordă pensie de invalid, dar o refuză precizând: ”Statul a ieșit slăbit din război, iar eu am pământ și pădure care să-mi asigure existența”. Dincolo de toate necazurile, viața erolului își urmează cursul firesc, se căsătorește și are trei copii. Omenierea a fost zguduită și de cel de-al doilea război mondial, iar după acesta norii negrii se abat asupra lui Bâldea. Convingerile naționale (dacă poporul rus vrea să aibă recunoștința poporului român, să ne dea BASARABIA înapoi), credința în Dumnezeu, nu sunt pe placul bolșevicilor și, convins că va fi arestat, în noaptea de 25/26 mai 1947 își scrie Testamentul.
”M-am gândit la acest lucru în urma pregătirilor ce simt că se fac ca să fiu arestat din cauza credințelor și simțămintelor mele românești, de oameni care afișează pe la toate răspântiile că reprizintă democrația nouă. Bănuind că din cauza suferințelor ce le pot în trupul meu de pe urma războiului din 1916-1918, n-aș putea să suport regimul la care aș fi dus, și din această cauză firul vieții mele s-ar întrerupe, m-am hotărât să las pe această cale câteva recomandări și dispozițiuni soției și copiilor mei. În primul rând, le reamintesc să nu uite că sunt români și această recomandațiune să o treacă mai departe din tată în fiu atâta timp cât va dura neamul meu. Să nu uite că cinstea și România sunt podoabe cu care s-au mândrit înaintașii mei și la fel să rămână și celor ce vor veni după mine. Să fie iubitori ai bisericii și gliei strămoșești. Să fie întotdeauna îmbrăcați în haina modestiei. Să lucreze în viața lor mai mult pentru binele public decât pentru al lor personal. Să fie oameni ai datoriei în orice direcție ar activa în viața lor, pe care o doresc plină de fapte bune. Să nu considere puținul care le rămâne de pe urma mea ca pe o încurajare a trândăviei, ci să fie sârguincioși și chibzuiți…(…)…Tuturor o caldă îmbrățișare de soț și părinte în clipa în care voi fi despărțit de viață, iar țării mele, pe care am iubit-o și pentru care m-am jertfit, îi urez viitor de aur”
Instinctul și informațiile primite nu l-au înșelat. A fost arestat, judecat și încarcerat în închisoarea Văcărești. Credința în Dumnezeu îl va ajuta să reziste închisorii comuniste. Este eliberat și se întoarce în locurile natale, unde se stinge din viață în 1970, la 77 de ani.
