Anul ăsta, Moș Crăciun miroase a aministie și grațiere. Să vină minunatele, mai tot poporul discută despre ele și este evident că sunt așteptate cu pâine și cu sare în prag. Mulțimea freamătă de nerăbdare, și aici nu fac referire la persoanele beneficiare direct. Nu, nu la ei, nici la familiile lor. Zic despre fluturătorii de crezuri politice, oameni ce văd în idealul lui Dragnea și a celor de pe lângă el salvarea României. Țărișoara noastră, pe care Cațavencii o tot plâng profesionist, seară de seară, la televizor. Asta după o zi în care au furat tot ce au putut de pe aici. Și banii din leafă tot șutiți sunt, atâta timp cât tu nu faci nimic pentru ei, numai aștepți să treacă orele de program. Sau nici măcar. Haideți cu amnistia și grațierea, să scape cei care ne-au dat. Nu contează de unde, cu ce preț. Au dat. Pentru că, nu-i așa, Europa e înnebunită, mai are un pic și o vedem în cămașă de forță. Moare de ciudă, cere internarea la balamuc. Așa ni se spune. Zi de zi, ca să băgăm bine la troacă. Europa nu vrea ca românii să aibă bani mai mulți, să trăiască mai bine. Nu îi convine, e gata, priviți-o!, spumegă ori de câte ori se anunță o majorare de pensii sau salarii. Problema ei, Dragnea și prietenii defilează mândri. Au și de ce. Astăzi, România se împrumută masiv, iar la sumele respective se calculează dobânzi. Știe tot omul, asta înseamnă că trebuie să înapoiezi mai mult decât ai primit. Mai departe, banii ajung la populație în diverse forme. Iar populația consumă. Dar de unde? Tocmai de la Europa, cutra aia rea despre care ni se spune că ia cu pumnul medicamente ori de câte ori aude de bani mai mulți pentru buzunarul românașului patriot. Nebuna!, i-auzi, ia medicamente cu pumnul, în vreme ce noi o poleim cu aur. Cât de dilie poate fi? Ne ceartă pentru că îi cumpărăm pe nerăsuflate marfa, bașca îi plătim și comisioane grase. Fără număr! Ăsta e circuitul. Schema falimentului național. Ne împrumutăm, plătim și dobânzi, și comisioane enorme, și mândri că suntem români susținem economia Vestului. Locuri de muncă bine plătite, spitale, drumuri, școli. Protecție socială. Noi avem din astea? Nu, dar nici nu ne stresăm, atâta vreme cât superbii ce clocesc amnistia și grațierea ne dau. Pe barba nostră. În caietul datornicilor nu există Dragnea, nici numele Olguței nu e mâzgălit, iar Viorica nu are nicio treabă. Pe o pagină tot mai încărcată scrie scurt, clar, cu litere de tipar: ROMÂNIA. Țara bogată unde se vor șterse urgent și la grămadă condamnări, dosare, anchete. Rapid! Arde focul în suflețelele celor cu stea în frunte care insule, care tablouri prin cimitire, care miliarde de euro din fonduri europene, care munți de bani. NU, nu din salarii sau activități înregistrate. Care din România, de aici, de la noi. Nu din altă parte. Cei ce își vor șterge condamnările și dosarele vor rămâne liniștiți cu averile. România fără ce i s-a furat, plus datoriile despre care vorbeam. Nouă și țării pe care o jelim nu ne va șterge nimeni nimic. NIMIC. Și uite cum se deschid prăpăstii. Peste ani, la următoarele și următoarele alegeri, alți politicieni o să ne promită câte în lună și stele. Așa cum au făcut toți pentru a ajunge la putere. O să ne și dea câte ceva. Tot pe caiet, tot în contul nostru. După care, și cu respectivii pe val, alte grațieri, aministii, eliminări ale infracțiunilor din Codul Penal. Uite așa, să scape frumoșii de necazuri. Pentru că vor putea. Iar noi nu îi vom opri. Nici pe ei. Suntem prea lași și prea de vânzare. Și va veni o zi. Urâtă. Întotdeauna vine. Sătui de tâlhari și foame, de la cine vom cere ajutor, pe cine vom implora să pună capăt hoțiilor? Pe Moș Crăciun! La cutra aia de Europă i-am dat un mare șut în fund. Vitejește.
– Opinie –
Aurel Măceșanu
