Toată lumea e prinsă în agitația cumpărăturilor de sărbători, dar știu eu câțiva pescari cărora le stă gândul numai la următoarea ieșire. Și dacă e frig, e sezonul răpitorilor, mai exact al răpitoarelor. Al mândrețelor de știuci crescute pe curentul moale al Jiului. Știuci dințoase, mereu sătule și dolofane, care cresc de trei ori mai repede decât suratele lor din bălțile Gorjului. Că, deh’, au hrană mai lesne la Jiu decât la baltă. Jiul e mai tulburel și au camuflaj perfect adaptat…respiră și mănâncă…cresc și puiesc!
Da, sunt câțiva băieți ce le cunosc metehnele și mai păcălesc câteva piese notabile în sezonul rece. Au locațiile lor secrete și, regulă de bază, se pescuiește foarte sportiv. Le caută în curentul moale din zona structurilor și le înșeală cu momeli artificiale bine plasate. Atenție la prezentare, la mare artă lucrează meseriașii de meserie artiști. Pescuit sportiv, pescuit sportiv, mila-i milă, dar mai cară și la familii câte o piesă mai acătării. Și de acum să te ții la găteli alese, de drag să-i privești cum robobotesc prin bucătării. Cel mai important, mai mare plăcerea e să te așezi lângă așa maistori la masă.
Și dacă tot suntem în sezonul cu servit pește, ete’ că am prins și eu o rețetă simplă, da’ gustoasă de nu te mai saturi. Cum pun mâna pe o piesă corespunzătoare, bag rețeta în execuție.
Musai, da’ musai, știucana să sară de 2-3 kile. Se curăță frumos, se dau branhiile și solzii jos, apoi se spală până iese apa limpede. Știuca se taie în două sau în trei, cât permite oala în care punem apa la fiert. Nu multă, să treacă două dește’ peste pește. Adăugăm un pahar de vin alb și două linguri de oțet,
după care mai aruncăm două foi de dafin, câteva boabe de piper, plus o mână mică de sare de sac. Să simtă coana știucă, nu așa. Fierbem peștele o țâră, vro’ 10-15 minute, maxim sfertu’ de ceas, cât să intre furculița în el. Apoi îl scoatem pe un platou și îl lăsăm un pic la zvântat. Nu mult, pentru că trebuie curățată carnea de pe oase, iar asta se face la cald. Muncă, nene, dar ce mai artă! Expoziție deschizi și tai belete. Într-un castron, se pregătește o maioneză clasică, în care se aruncă cubulețe cât de mic tăiate de castravete murat, ceva boabe porumb dulce de conservă și o ceapă tăiată mărunt-mărunt. La final se adaugă carnea de știucă foarte bine aleasă de oase. Amestecăm și, gata, avem renumita salată de știucă, un aperitiv de te lingi pe degete. Povestea asta merge cu pâine prăjită unsă cu un strop de ulei de măsline. Ehee, neamule, lasă meseanul la o parte tot ce s-a chinuit gazda să pregătească, trage castronul lângă el și e absent nemotivat. Nici respirația nu i-o mai auzi. Nu prea mai are vreme de ea. Atenție mare! Salata de știucă neînsoțită de rachiu de prună (aprob și de gutuie) e caz de targă. Nu o schilodiți!
după care mai aruncăm două foi de dafin, câteva boabe de piper, plus o mână mică de sare de sac. Să simtă coana știucă, nu așa. Fierbem peștele o țâră, vro’ 10-15 minute, maxim sfertu’ de ceas, cât să intre furculița în el. Apoi îl scoatem pe un platou și îl lăsăm un pic la zvântat. Nu mult, pentru că trebuie curățată carnea de pe oase, iar asta se face la cald. Muncă, nene, dar ce mai artă! Expoziție deschizi și tai belete. Într-un castron, se pregătește o maioneză clasică, în care se aruncă cubulețe cât de mic tăiate de castravete murat, ceva boabe porumb dulce de conservă și o ceapă tăiată mărunt-mărunt. La final se adaugă carnea de știucă foarte bine aleasă de oase. Amestecăm și, gata, avem renumita salată de știucă, un aperitiv de te lingi pe degete. Povestea asta merge cu pâine prăjită unsă cu un strop de ulei de măsline. Ehee, neamule, lasă meseanul la o parte tot ce s-a chinuit gazda să pregătească, trage castronul lângă el și e absent nemotivat. Nici respirația nu i-o mai auzi. Nu prea mai are vreme de ea. Atenție mare! Salata de știucă neînsoțită de rachiu de prună (aprob și de gutuie) e caz de targă. Nu o schilodiți!A consemnat pentru dumneavoastră, nea Vasile, cel mai mare pescar la farfurie
Galerie foto:
